POETUL VALER POPEAN

POETUL VALER POPEAN

 

Am să te-aștept
Am să te-aștept în plină vară
Pe coama unui val spumat
Ascunși în alge, până-n seară
Să reclădim ce am stricat…
Și pasii-i spală valuri multe
Furtunile s-au răzvrătit
Stă buciumul pe deal s-asculte
Cum plânge dorul ne-mplinit,
Uimiți că șoapta ne pătrunde
Plutind pe coama unui val,
Lăsăm iubirea să inunde
Nisipul ce s-a strâns la mal,
Apoi tăcuți ca două umbre
Pășim sfioși prin poarta nopții,
Lăsăm în urmă vise sumbre
Și ne iubim, cât vor vrea sorții.
Valer Popean

Izvor de suflet

Doar pietrele încurcă drumul
Izvorului către destin,
Nisip cărat de val prin fumul
Născut din zbatere și chin,
În șerpuiri amețitoare
Își scrie odiseea-n mal
Și drumul se sfârșește-n mare
Care-l ascunde sub un val,
Izvor cu apă cristalină
Născut din muntele de foc,
Cărarea ta e ca o cină,
Tu treci și pietrele-s pe loc,
Pe malul tău m-așteaptă dorul
Sfios în suflet îl aștept,
Când mângâi stânca simt fiorul
Ce mă străpunge-adânc prin piept,
Se trec si pietrele prin vânturi,
Mă trec și eu izvor zglobiu
Cărarea ta mi-e prinsă-n gânduri,
Romanță-mi ești..pe mal târziu.
Valer Popean

Te-aș îmbrăca în flori

Și dacă macii mă-nconjoară
Pătruns adânc în lan aprins,
Din ei am să îți fac spre seară
O ie sau un brâu de-ncins,

Din sânziene-ți fac cunună
Și rochia din albul crin,
Iar trandafirul vreau să-ți spună
Cât te iubesc și cât suspin,

Aș vrea doar flori însângerate
Să-ți pun în glastra din alcov
Și-n șoapte spuse pe-nserate
Cu iriși să te îmbrac în mov,

Din toate florile din lume
Ți-aș țese voalul fermecat
Iar locul tău, un loc anume
In inimă l-am ferecat.

Valer Popean

Am tras stele peste mine

Am tras stele peste mine
Să m-ascund la tine-n gând,
Să privesc cum timpul vine
Clipele cum trec pe rând,

Să privesc în depărtare
Peste dealuri cum se stinge
Când întind mâna spre zare
Cerul simt că-l pot atinge,

Și ating cerul cu mâna
Sus pe culmea dealului,
Să opresc pe veci furtuna
De pe creasta valului

Învelită toată-n rouă
Să m-aștepți la asfințit,
Doar am rupt pământu-n două
Și vântul l-am cumințit,

Am tras stele peste mine
Să dau lumii tale rost
Și în timpul care vine
Să-i fiu clipei adăpost.

Valer Popean

Fii primul care lasă un comentariu!

Scrie un comentariu!

Adresa ta de email nu va fi publicată


*


Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.