ROMEO TARHON ,ZIARUL NATIUNEA SI MIRELA PENU,SCRISOARE DESCHISA

Scrisoare către fiul profesorului poet militant, George Zamfir

Sunt o fiică a acestui neam, născută undeva între Dunare şi Marea cea mereu Albastră. Aşa e Marea Neagră pentru mine: mereu Albastă şi… mereu Mare!

În ziua în care Divinitatea a risipit peste Creația Sa stropi de haruri şi virtuţi, pe mine m-a atins uşor cu harul Cuvintelor…. Acum, încerc să aşez frumos aceste cuvinte pentru a vă scrie Dumneavoastă o Scrisoare. Vă rog să o primţi, să o citiţi şi să o lăsaţi apoi deschisă, da, deschisă – spre a se bucura de ea mulţi, căt mai mulţi oameni.

Şi vă mai rog ceva, Domnule Zamfir: nu-mi luaţi în nume de rău – sau ca pe o împoliteţe -formula de adesare! Să nu vi se pară prea caldă şi prea prietenoasă , având în vedere că aveţi în mână scrisoarea unei necunoscute. Promit că o să vă explic, pană la final, motivul pentru care am ales această formulă şi vă mulţumesc de pe acum pentru îngăduinţă.

Ce m-a îndemnat atât de mult să vă scriu? Am vrut să ştiţi… Am vrut să ştiţi ce am simţit! Am vrut să ştiţi ce am gândit! Am vrut să ştiţi ce am primit! Am vrut să ştiţi ce am dăruit! Am vrut să ştiţi ce port, de la data scrisorii, în suflet! Am vrut să ştiţi ce am devenit într-un anume sens! Am vrut să ştiţi cum a fost! Da! Să știţi cum a fost în acea după-amiază de vară de 5 August, în localitatea Dor Mărunt, undeva, într-o şcoală… O şcoală generală mică, rurală, cu săli în care am întrat cu emoţia maturului care nu a uitat că a fost odată elev…

Nu am fost singură! Dar nici prea mulţi nu am fost! Eu zic că am fost atât câţi trebuia să fim pentru a primi emoţia… DESCOPERIRII!

Noi, cei veniţi de pe alte plaiuri, am aflat deabia atuncide existenţa Tatălui Dumneavoastă!

Am aflat despre poeziile sale, despre suferinţele sale, despre dărzenia sa… Am aflat ce a îndurat în închisorile comuniste. Am aflat ce a scris. Am aflat cât de mult şi-a iubit semenii. Am aflat despre viaţa sa trăită „Cu mâna pe condei şi cu găndul la cătuşe.”

Doar doi oameni, dintre cei prezenţi, ştiau toate aceste lucruri. Doar doi!

Unul dintre ei a fost gazda noastră, mereu inimosul prieten, mereu omul de cultură, mereu neobositul scriitor, Marin Toma, fiu al localității, fondatorul și organizatorul Concursului Naţional de Poezie, Proză, Eseu, Reportaj, Epigramă, Artă Plastică… „George Zamfir.”

Şi, oare, care era locul cel mai potrivit pentru a–l descoperi pe profesorul poet militant George Zamfir? Exact! La el acasă, în comuna lui, în şcoala în care a predat și printre foştii colegi de catedră. Impresionant cumul!

Tatăl Dumneavoastră, a cărui poză este plasată în stânga Diplomelor pe care noi, laureații Concursului National am primit-o , ne privea cu ochii pătrunzători, adânci şi negri. Eu, necunoscuta care scrie aceste rânduri, am privit poza minute lungi…

Şi am vorbit, în gănd, cu tatăl Dumneavoastră… Despre oamenii şi timpurile de ieri… Despre călăii din lagăre comuniste… Despre lanţuri grele legate la piciore… Despre cerul albastru la care visa… Despre bătăi şi torţionari… Despre credinţa în Dumnezeu şi psalmi… Despre putere, despre luptă ,despre trădare… Despre poezie… Despre foamete şi despre frig… Şi despre atât de multe alte lucruri…

Nu credeam că poţi avea atât de multe lucruri de spus – şi de aflat- în faţa unei poze! Iar atunci, eu, necunoscuta care scrie această scrisore, i-am cerut Tatălui Dumneavoastă… IERTARE! I-am cerut, în genunchi, iertare…În numele tuturor acelora care i-au schilodit viaţa! Al lui şi al miilor de eroi – martiri pe care acest pământ i-a dat și i-a luat…

De aceea, noi, cei veniţi pe 5 august la festivitatea de premiere a Concursului, am trăit emoţia unică a aflării Adevărului. Şi am plecat după câteva ore îmbăgăţiţi sufleteşte, mai români, mai calzi, mai aplecaţi spre tot ce înseamnă trecutul acestui neam şi bogăţia umană aacestei ţări. Pe acorduri line de chitară l-am ascultat apoi pe profesorul pensionar, Radu. Domnia-sa, coleg de Cancelarie cu Tatăl Dumneavoastră, şi-a ascuns cu greu emoţia evocării momentelor din viaţa Profesorului Poet Militant, George Zamfir. Ne-a purtat, meşteşugit la vorbă, prin timpuri nu prea îndepărtate, cand Tatăl Dumneavoastra încă trăia… Ne-a citit şi iar ne-a citit din poeziile lui, aflate în singurul exemplar al cărţii adus la festivitate. Ne-a învăluit în amintiri despre Tatăl Dumneavoastră… Ne-a emoţionat…

Pentru toate acestea şi pentru încă o mie de motive, îi mulţumim Domnului Marin Toma care a avut acest gând curat şi înălţător de a omagia viaţa şi opera unui fiu al localității Dor Mărunt, de a face cunoscut generaţiei de azi şi de mâine viaţa și opera Tatălui Dumneavoastră.

Tocmai de aceea, noi, Laureaţii Concursului Naţional „George Zamfir”, ne plecăm în faţa gândurilor şi faptelor bune ale gazdei noastre din această zi de vară a anului 2018 şi ducem cu noi, în toate colţurile ţării, bogăţia de sentimente care a înnobilat acestă zi. Ce minunată zi! Iar acum, Dragă Domnule Zamfir, daţi-mi voie să vă explic de ce am ales o formulă de adresare poate prea prietenoasă, poate prea caldă… Pentru că, în minutele lungi şi tainice în care eu, o necunoscută, am stat de vorbă cu Tatăl Dumneavoastră, undeva, într-o școală de sat răsfirat pe marginea şoselei, am învăţat de la el LECŢIA IUBIRII! A IUBIRII de OAMENI.

Şi, vă rog, nu uitaţi! Lăsaţi scrisoarea deschisă… Pentru toţi cei care vor să o citescă…

Semnează aceaste rănduri adresate tuturor, o necunoscută…! O necunoscută care trebuie să aibă şi ea un nume:

Mirela Penu (5 August 2018, Dor Mărunt, judetul Călărași)

Fii primul care lasă un comentariu!

Scrie un comentariu!

Adresa ta de email nu va fi publicată


*