TRAIAN CALACIA (Hăneşti de BOTOŞANI)*Proză satirică*volum în curs de apariţie*

Biography
DESPRE MINE
-M-am nascut la 12 nov 1950 in Hanesti de Botosani – in vremuri destul de tulburi -in familia unui fost jandarm si a unei foste invatatoare. Am supravietuit epidemiei de poliomelita a acelor timpuri ramanand doar cu o afectiune aparent minora a ochilor –nistagmus si miopie – condamnat la un defect de vedere care m-a marcat toata viata. Am urmat scoala acelor timpuri, scoala serioasa, cu dascali adevarati si educatie adevarata. Mi-a placut viata la catedra, drept care am facut greseala de a urma matematica. Mi-a placut meseria de dascal pe care am practicat-o 20 de ani, dupa care viata m-a determinat sa-mi schimb meseria si am devenit contabil, dar tot intr-o unitate de invatamant. Am avut niste parinti minunati si un frate la fel, am si eu o familie minunata, sotia si 2 copii care mi-au fost intotdeauna alaturi si banuiesc ca si eu, lor. Literatura m-a incantat inca din scoala primara si desi am mai corespondat la Arici Pogonici, , Cutezatorii, Urzica, Krokodil ,cu advarat de publicat, m-am apucat tarziu. Am scris proza scurta – majoritar umoristica – si poezie cu rima. Am editat un vol da versuri si proza ,,In gradina lui Dumnezeu,, apoi ,,Atentat la normalitate,, si am in format electronic un vol de versuri si unul de proza ,,Suflete bolnave,, si ,,Exceptia de la regula,, Am scos un ziar local ,,Gazeta de Saveni,, vreo doi ani, care a mers bine, mi-am facut o groaza de dusmani si apoi din lipsa de finantare s-a oprit.Am mai cochetat cu pictura si acordeonul, fara sa dau in clocot, ca bate la ochi … Am infiintat primul laborator de informatica la Liceul Saveni, am scos cateva serii de absolventi cu diploma de operator PC (peste 300) am infiintat printr-un proiect, un modern Centru de Informare si Documentare, am infiintat si dotat cu cheltuiala proprie, impreuna cu prof Dumitru Pancu, un PARACLIS, in cadrul liceului, tot cu el am initiat si scos revista scolara ,,GEOPOLIS,, pe care acum o duce singur mai departe ( culmea, tot pe cheltuiala proprie) volumele Suflete bolnave și Excepșia de la regulă au au fost editate in 2017 la editura Agata.Am mai facut multe… Cam asta as fi EU.

BORȘ ASORTAT

A trecut Paștele. Sătui de mâncare …parcă ar merge un borș. Din ce ? Din ce este.
– gelatina ramasă de la friptură
– trei felii de drob, tăiate cuburele
– trei ouă rosii tăiate cuburele
– 3-4 linguri de salata de gogosari , ramasa neconsumată
– 4-5 l apa
– 1-2 linguri delikat
– 1/4 l bors de patina sau zeamă de varză murată
– piper, coriandru
– zarzavat verde sau uscat
– smantana
– orice mai credeti de cuviință
Dacă înăcriți cu zeamă de varză, puneți mai puțin delikat, să nu iasă borșul prea sărat.
Iese ceva nemaipomenit. Poftă bună !

CELE MAI DURE VARIANTE DE MANCARE DE CRIZĂ

Varianta l
Nu ai paine, nu ai faina de porumb, nu ai ceapă, nu ai usturoi, nu ai zarzavat, nu ai bulion, multe nu ai … Dar ce ai?
– Cartofi
Normal că primul gand este sa faci cartofi prăjiti. Dar daca regimul alimentar nu-ți permite sa mananci prăjeli?
Fierbi cartofii in coajă. Cum nu ai ceapă sau usturoi sa faci salată orientală nu-ți mai rămane decat varianta de cartofi cu …multă bunăvoință.Curata cartofii si fă un mix de ulei cu otet, sare si piper sau boia de ardei.asezi cate un cartof în mix și cu o furculiță, îl tai si îl tăvălești prin amestec. Nu, sigur nu poți să-ți dai seama cât poate fi de bun.
Varianta ll
Față de varianta de mai înainte, nu ai nici măcar cartofi. Nu dispera. Bucura-te că nu stai la bloc și chiar dacă nu ai gradină de legume, bucura-te ca nu e iarnă, ca este verdeată prin curte. Ce anume ? Nu știu, să căutăm. Uite niste păpădie de la care vom recolta frunzele de la bază, căutăm mai tinere, uite câteva fire de stevie, câteva fire de lobodă roșie, un fir de ceapă rătăcit ( ba chiar două) câteva frunze de mentă, câțiva cârcei proaspeti de la vița de vie, câteva frunze de pătrunjel oricum găsesti și …ajunge. Toci toate aceste, adaugi putin ulei, o lingură de oțet si sare și ai o salata de crudități bună sa-ți astâmpere foamea și să te pună pe gânduri ca nu esti deloc gospodar.
Daca stai la bloc? Caută peste tot. Ce-ai găsit?
– 2 castraveți murați
– niște cioate de pâine uscată
– un rest de mancare uitat prin frigider ( orice nu este degradat)
– Mai caută …
Toacă castraveții, cuburele, pune într-o tigaie 2-3 linguri de ulei, călește restul de mancare, apoi adaugă castravetii tocati, 2 linguri de mix de legume sau 2 cuburi de Maggi găină, ½ pahar de apă si dă-i un clocot. Pune separat 3-4 l de apă la fiert și in apa fiartă deșartă tigaia. Fierbe la foc redus 15 min apoi serveste cea mai de criză ciorbă pe care ai mancat-o vreodată și care culmea, are un gust foarte bun, mai ales că in timp ce totul fierbe, tu ai pus cioatele de păine într-o strecurătoare deasupra , la abur și obții și păine proaspătă caldă.
Se poate si mai rau, să nu ai decat un cub de Maggi de pasare sau legume, sau vită și atât. Fierbe o cana de 250 ml apă și dizolvă ½ de cub . Ai obtinut cea mai urgentă supă cunuscută care se serveste fără pâine. Dar … să știi că ai o problemă, mă băiatule ; nu esti numai sărac, esti și neglijent și iresponsabil. Caută un prieten sau o rudă și împrumută 10 lei (100 lei vechi) pentru o săptămană până la pensie. Mutăți fundul la un marchet și cumpără următoarele : 1,9 lei o pâine feliată ( că e mai economică) 2x 1 leu -2 pungi de paste fainoase fara ou, 2,1 lei o cutie cu rosii decojite în bulion, 2,5 lei o cutie cu 6 buc cuburi concentrate de pasare, 1,5 lei trei ouă și fă în așa fel să-ți ajungă pentru câteva zile.Și nu uita, dacă Dumnezeu îți dă zile, atunci îți dă și posibilitatea să te hrănești. Hai noroc și ferească-ne Dumnezeu de situații limită !

AMINTIRI
Sunt nascut in 1954 și amintirile acelor ani îmi stăruie în memorie de parcă s-au petrecut de curând. Mi-am amintit o intamplare :
In 1948, pe 30 februarie la ora 5 și 63 de minute, mergeam pe stradă vorbind la mobil, cu viitoarea mea soră. De pe un terasament cochet, se auzeau acordori ale muzicii lui Fuego și Mihai Trăistariu și venea un miros imbietor de shaorma. Am intrat și am comandat un kebab cu tabouleh, cu vânătă fatoush în sos de mango și rodii, iar ca desert, un pandișpan din corcodușe prăjite în aspic.. Am băut un Coca Cola zero cu 10% zahăr și apoi, pentru că tot îmi era sete, am luat un suc gastric de sinuzită. Peste drum, se inălța semeață, clădirea Fabricii de sâmburi de bostan, alături de Parcul auto al orașului, pe ale cărui alei, la umbra arborilor cotiți erau amplasate bănci de date , faluși pitici și flori de creozot și de scrot aduse probabil tocmai din haremurile aluvionare din Rovineta bacalbașă a Micii britanii. Un grup de tinere, aflate probabil în menopauza de prânz, se îndreptau gălăgioase către terasamentul unde mă aflam. In părul lor sweet garden sau pergamut, aveau prinse brioșe colorate și pericope evazate, semne distincte ale educației masochiste. Din curtea unei școli de șoferi, un grup de copii xerox , in stilul lor ilizibil și pauperizant, pluteau în bătaia vântului, fluturându-și caracterele și împrăștiindu-se pe toată strada, într-o tăcere zgomotoasă. În urma lor, ieși o ciumăfaie crochetă care înjurând de mama focului, încerca să restabilească ordinea.Amintiri …

BABA ȘI VETERINARUL
Mătușa Varvara era o femeie săracă, a cărei avere se rezuma la o vițică, patru păsări, un godac și un curcan care îi ținea loc și de câine, căci oricine intra în ogradă la ea, era luat în primire de curcan și pus la respect. Satul Părpălacul din Vale avea vreo douăzeci de familii, dar împrăștiate de-a lungul albiei unui pârâu, nu avea biserică, nu avea poștă, nu avea dispensar, toate acestea erau la centru de comună, aflat la vreo patru km distanță. Cei din sat, se aprovizionau cu alimente de la o cooperativă , care era în același timp și magazin și crâșmă și centru poștal și centru de informare și bârfă autorizată a satului. Așa stând lucrurile, ca să mai abată din sărăcie, baba se gândi să scoată un vițel de la junică și sau să-l vândă, sau dacă era văcuță, s-o țină de prăsilă. Era unu în sat, de-al lui Grigore, care avea taur de montă, dar deși a dat vițică de vreo trei ori, nu rămânea gestantă. Vecina ei, baba Ortansa, care se dădea mai deșteaptă și mai informată, o sfătui pe Varvaraa, ba s-o hrănească cu fân stropit cu lapte, ba s-o spele cu apă și cenușă, ba s-o descânte de deochi, dar deși făcuse toate astea, vițica se încăpățâna să rămână gestantă.
–Ortanso, poate ar trebui să schimbăm buhaiul – își dădu cu părerea Varvara.
–Tot ce se poate, o fi și la animale ca și la oameni. Mâine merg în sat la cooperativă și mă interesez eu unde este un buhai mai de soi.
Zis și făcut. Baba Ortansa s-a informat și a venit cu vestea că mai este un buhai la ferma lui Strate din capătul satului. Cu vaca de funie și cu Ortansa călăuză, baba Varvara și-a încercat norocul și acolo. Numai că vițica, după montă, s-a speriat, a rupt legătoarea de la gât și a luat-o de nebună, de-a lungul râului. Să fi văzut babele cum alergau gâfâind să prindă vițica, una desculță cu papucii în mână, cealaltă fluturându-și basmaua ca pe un stindard , stârnind praful și cîinii de pe hudițe, cu alai de copii curioși și gălăgioși în urma lor, de ieșiră la porți toți sătenii crezând că a început războiul. Când au ajuns acasă, aproape leșinate de oboseală și roșii ca focul de supărare, găsiră vițica mâncând din mâncarea porcului și curcanul înfoiat și arțăgos, de mai să nu le recunoască și să le sară în cap.
–Fira-i a naibii de zăludă, mâncate-ar lupii, nebună afurisită, că ne-ai scos sufletul și ne-ai făcut de râsul satului – sudui Varvara
–Nu blestema Varvară, că blestemul de mamă se prinde.
–Ai, fira-i și tu a dracului, că doar n-am făcut-o eu.
–D-apoi că te comporți ca o vacă și cât de cuminte ai fost tu în viață, nu-i exclus să fi făcut și o vițică.
–Ortanso tacă-ți fleanca de curvă, tu vorbești , sau poate vrei să pun curcanu pe tine?
Când auzi de curcan, Ortansa se potoli ca prin farmec.
–Ho, că acu ne-ar mai lipsi să ne mai câlțâim și noi de cap și tacâmu ar fi gata … Scoate mai bine câte o cinzacă de răchie să ne mai tragem sufletu și să așteptăm, poate de data asta șă fie cu mană.
A trecut vremea, dar vițica tot nu s-a prins gestantă.
–Ortanso, ce-i de făcut? Nebuna asta s-a învățat ca curva la șezătoare, se culcă cu tot satu și nu rămâne borțoasă. Găsește tu o soluție, că tot te dai mare …
–D-apoi Varvară … m-oi mai duce prin sat și m-oi sfătui și cu alții.
La veo două zile veni Ortansa cu vestea cea bună
–Uite care-i treaba Varvară. Zice a lui Oacă, că la centru de comună este unu de-al lui Știulete care se ocupă cu monta vacilor, cică e veterinar. Musai trebuie să-l căutăm și să-l rugăm să ne ajute.
–Ortanso, eu nu-s în stare să merg cu vițica până în sat la comună și să vin cu zăluda înapoi pe jos. Tu dacă dai de el, întreabă-l ce-i de făcut, poate știe el vreun alt buhai prin apropiere.
Și Ortansa tot mergând prin sat, veni iar cu o veste bună
–Varvaro, tre să faci cinste. Ți-am rezolvat problema. Am vorbit eu cu veterinaru, că vine în fiecare joi la noi în sat și omu mi-a promis că te rezolvă el, că nu trebă să mergi cu vaca la comună. El are capră și vine el la tine.
–Ce are fă? Ce să facă el cu capra la vițica mea?
–Înapoiato, capră se zice la motoțiclu cu care circulă el. Are motoretă fa și vine călare pe ea, se deplasează mai repede și mai ușor.
–Aaaa și nu poți să explici mai pe înțeles, că mă făcuși să cred ca vrea să-mi monteze vițica, cu capra …
Joia următoare, se auzi pe ulița Varvarei, zarvă mare de pârâituri și pocnituri, de ziceai că se trage cu mitraliera. Când a intrat veterinaru cu motoreta în ogradă, curcanu cât era el de arțăgos, s-a ascuns în cotețul porcului. Veterinaru – care fie vorba între noi, arăta ca dracu – îmbrăcat cu o jachetă de blugi, pe pielea goală, tot numai tatuaje ,cu mustață și cioc, cu cizme de box în picioare, cu două lanțuri la gât și cu o servietă din piele se arătă grăbit nevoie mare.
–Hai babo, scoate 30 de franci și arată-mi unde e vaca.
–Uite aici , am pregătit banii, da unde-i buhaiu?
–Eu sunt buhaiu babo, n-ai auzit de însămânțări artificiale?
Nu auzise baba. Curioasă de moarte, ea îi dădu banii și îl duse la vițică. Vetereinaru, scoase un seringoi din servită, își făcu treaba, apoi, grăbit, porni motoreta gata de plecare. Curcanu care iși mai revenise din năuceală, auzind pârâitoarea, sări pe veterinar de se sperie bietul de el abia reușind să iasă din curte, cu tot cu curcan pe motoretă și cu cîinii satului dupî el. Baba Varvara, privi în urma lui și-și făcu trei cruci mari. Ortansa, mai umblată și mai instruită, se puse pe râs și începu să-și bată joc de vecină.
–Văzuși Varvară buhaiu? Ce te miri așa de-ți faci și cruce?
–D-apoi Ortanso … de când mama m-o fîcut eu n-am văzut încă buhai pe motoretă și cu scula în servietă …

CAFEAUA

Am primit în mai multe rânduri această pildă pe email, o văd utilă, și pentru că aproape toți beți cafea veți înțelege bine această pildă. Iato!

Un grup de oameni de succes, în apogeul carierei lor, toţi având joburi şi poziţii sociale de invidiat, maşini şi case, au făcut o vizită unui fost profesor din facultate. Discuţia a alunecat treptat spre cât de stresantă şi obositoare e viaţa zi cu zi.
Profesorul i-a întrebat dacă vor să bea o cafea bună şi s-a întors din bucătărie cu un vas mare plin cu cafea şi o mulţime de ceşti. Unele erau din porţelan fin, altele din sticlă, plastic, unele arătând normal, altele foarte delicate şi scumpe, unele cu inserţii aurite, altele cu toarta ciobită, şi i-a rugat pe fiecare să se servească.
Când toţi aveau câte o ceaşcă de cafea în mână, profesorul le-a zis:
— Dacă aţi observat, fiecare dintre voi a pus cafea în câte o ceaşcă scumpă şi fină, lăsând ceştile simple şi ieftine goale pe masă. E normal să vreţi ceea ce e mai bun în viaţă, dar tocmai asta e sursa problemelor şi a stresului pe care îl aveţi zi de zi.
Nu contează ce ceaşcă ai ales, cafeaua are acelaşi gust. Ceaşca nu adaugă nici o calitate cafelei. În cele mai multe cazuri o face doar să fie mai scumpă sau, în alte cazuri, nu putem vedea ce e de fapt înăuntru. Ceea ce aţi vrut voi de fapt a fost cafeaua, nu ceaşca, şi totuşi, inconştient, aţi ales cele mai scumpe şi bune ceşti. Şi apoi aţi început să vă uitaţi la ceaşca celuilalt gândindu-vă că e mai frumoasă decât a voastră.
Viaţa e ca o cafea bună: jobul, banii, cariera, maşina, casa, hainele, poziţia în societate sunt ceştile. Doar ne ajută să ne trăim viaţa, dar nu sunt viaţa. Hainele pe care le avem, poziţia în societate şi banii nu înseamnă viaţa. Nu definesc ceea ce înseamnă viaţa. Din contră, majoritatea oamenilor care au mult sunt invidioşi pe alţii care au mai mult şi nu reuşesc să se bucure de ceea ce au.
Câteodată, concentrându-ne doar pe ceaşcă, uităm să savurăm cafeaua. Savuraţi cafeaua, nu ceştile! Cei mai fericiţi oameni nu sunt cei care au cele mai multe lucruri. Cei mai fericiţi oameni ştiu să se bucure cât mai mult de ceea ce au, acolo unde au, la momentul prezent. Ei fac viaţa să fie frumoasă.

Fii primul care lasă un comentariu!

Scrie un comentariu!

Adresa ta de email nu va fi publicată


*