SÂNZIANA EMANOIL (Bucureşti)*Poezie*Ploaia Suspinelor*

Ploaia suspinelor

Ploaia marilor suspine
Din neant va naște dorul
Valurile aduc rubine
Unul altuia fiorul
Doar adâncul mării naște
Mii de vieți fără de moarte
Când în trecerea prin viață
Lumea e o armă-n carte
Ce comori găsești prin marea
Care azi e tulburată
Lasă liniștea şi pacea
Să -ţi sărute adâncu’în apă
Când îți simt a ta lumină
Cum razbate azi prin umbre
Corola de minuni a lumii
Ţi-o pun fix pe ai tai umeri
Vin din soare si din lună
Graiul să ţi-l deslușesc
Lumea-i vesela şi tristă
Astăzi simt că te iubesc ..

Dor de apus

Întoarce-te suflete
în lacrima caldă a doinei
când ploaia de dor
îmi arde frunza căzută a toamnei
din vânturi de Nord
tornadele-şi cern clipele tainei
întoarce-te suflete
în lacrima sfântă a Romei.
Vin de m-alină
azi în codrul verde
În cântecul frunzei
ce-mi stă de veghe
Întoarce-te suflete
spre lumina lui
la apus de soare
dorul să-l răpui…

Eu iubirea ta aş pune
Pe un ram de nemurire,
Şi-aş pleca cu ea în lume
Presărând semințe pure…
Şi-aş pleca cu ea în lume
Lumea viselor nebune
Mutând muntele şi marea ,
Doar să stiu că-mi simți chemarea.
Suspinele să le alungi ,
Lacrimile să le strângi,
Frica, tu, să ţi-o învingi,

Decembrie îmi ești ca o săgeată ,
mausoleu cu sumbre amintiri
sub raza lunii umbrele se-arată
orfeicele harfe ard trăiri .
Şi tot plutesc , plutesc pe mări albastre ,
simt cum iubirea vrea să evadeze
cum creste altă inima ca într-o carte
cordonului ombilical îi dă bineţe .
Decembrie în orice catedrală
durerea inimii se aude-ntr-un suspin
şi aceluia ce harul i se arată
îi va fi dat etern prin drept divin .

Fii primul care lasă un comentariu!

Scrie un comentariu!

Adresa ta de email nu va fi publicată


*