VALERIA MOROŞAN (Vatra Dornei)*Poezie*

DE ZIUA ȚĂRII

De ziua țării noastre mult iubite
Cu-al ei destin durut cioplit în stâncă,
Măicuță cu mânuțele trudite,
Să-i mulțumim că ne mai rabdă încă.

Cu gând pios, în zi de sărbătoare,
Să răscolim al rugăciunii jar
Și în genunchi să-i cerem toți iertare,
De la opincă la parlamentar.

Parlamentarul pentru c-a mințit
Și-a-njunghiat poporul pe la spate,
Opinca pentru c-a îngăduit
Să i se facă-așa o nedreptate.

Copiii ce-au crescut în munții dragi
Și au mânat ieri turmele de oi,
Le surpă azi pădurile de fagi
Și îi transformă-n groapă de gunoi.

Străbunii chiar și viața și-au jertfit,
Crezând în noi c-om fi de omenie,
Dar mulți amarnic i-au dezamăgit,
Lăsându-se înfrânți de lăcomie.

Din codru nostru falnic de stejari
Ce au luptat cândva pentru dreptate,
Azi, ne-am trezit c-o mână de avari
Și cu pădurea transformată-n cioate.

Nădejde ni-s mlădițe subțirele
Ce-or învăța ca să se-adune-n snop
Și să aplice-n vremurile grele
Învățătura marelui Esop.

Pământul țării, sfânt și roditor,
Va rezista la orișice ispită,
La indolența noastră, răbdător,
De la-mpărat la rob o să ne-nghită.

Că ne-am lăsat ușor cuprinși de spini
Și năpădiți de buruieni mărunte,
Azi, dominați de prooroci străini,
Plecăm în fața lor a noastră frunte.

O, maică sfântă, dulce Românie
Nu ne lăsa în voia minții noastre
Că vei rămâne fără flori pe ie,
Fără câmpii și fără ape-albastre!

Adună-ne la pieptul tău de mamă,
Ne mustră iară dur și părintește,
Ne șterge lacrima cu-a ta năframă
Și de păcatul greu ne izbăvește!

Să fim iar frați la tine în ogradă,
Să creștem vrednici, buni și gospodari,
Și cu vecinii-n pace, nu în sfadă,
Copii frumoși ai României mari!

ÎNDEMN

Te mânie, românule, și du-te
Să ceri pământul țării înapoi,
Cu ape, cu păduri, cu cerbi și ciute,
Cu oase de martiri și de eroi!
Moldova, floarea fără nici o vină,
Cântată de poeți cu mare har
Și dulcea, mult dorita Bucovină,
La pieptul Maicii să se-ntoarcă iar.
Te mânie, românule, și du-te,
Nu zăbovi căzut în adormire,
Urmează-i pe acei ce vor să lupte
Pentru dreptate și reîntregire!
Tu, cu credință patria slujește,
Îmbracă-te în cinste și lumină,
Cu dor de frați la drum acum pornește
Și întregește mândra ta grădină!
Chiar dacă spini răni-vor a ta mână,
Chiar dacă vântul va aduce nori,
Cu dragostea în inimă stăpână,
Fă să răsară-ai libertății zori.
Te mânie, românule, și du-te,
Cu foc în suflet și cu brațe tari,
Să reînvii speranțele pierdute,
Să dai ființă ROMÂNIEI MARI!
Cu respect și dragoste de frați, 

CÂNTA-VOI

Doar pe românul vrednic, cu inimă de leu,
Ce și-l doresc dușmanii căzut în agonie,
Românul cu onoare, neînfricat mereu,
Îl voi cânta în versuri, drept pildă să ne fie.
Românul care ține pe umeri temelia
Acestei țări frumoase, precum un colț de rai,
Cel care își cinstește strămoșii, neamul, glia
Și portul, și credința, și cântecul din nai,

Cel ce cu dăruire își pune-n slujba țării
Ființa iubitoare și inima sa bună,
Se zbuciumă de grijă, ca valurile mării,
Ca frunzele pădurii lovite de furtună,

Pe cel ce-și crește fii în dragoste de țară,
Sădindu-le în inimi iubirea de frumos,
Cel care poartă-n suflet o mândră primăvară,
Românul cu dreptate, cinstit și generos,

Cel ce sfințește locul primit pe astă lume,
Ogorul îl lucrează cu palmele crăpate,
Învârte hora mare, doinește, spune glume,
În fața lui, eu astăzi mă-nclin cu pietate.

Iar fraților ,acelor ce și-au uitat menirea
Și-au rătăcit pe cale, luând a lor răsplată,
În mâna care-n taină conduce omenirea,
Îi las înspre căință sau înspre judecată.

Valeria Moroșan Vatra Dornei 6 -01-2014

PATRIA SFÂNTĂ ROMANIA

Mi-e patria vioara lui Enescu
Și poezia eminesciană,
E un tablou pictat de Grigorescu,
E lacrima măicuții de sub geană.

E hora zugrăvită de Aman,
Și ruga cea din naiul lui Zamfir,
Buchet de maci pictat de Luchian,
Biserică scăldată-n sfântul mir,

Balada ce-a creat-o Porumbescu,
Tril înălțat pe strune de vioară,
Glasul de tunet al lui Păunescu
Ce-a ars cu vâlvătaie pentru țară.

E vinul tare, înmiresmat de dor
Al bunului vier de peste Prut
Ce a vibrat cu frații care vor
De mână să o ia de la-nceput.

Mi-e patria tăicuța pe ogor
Care răstoarnă-n brazde grele glia,
Mi-e patria al cântului izvor
Ce-l poartă-n slăvi albastre ciocârlia.
Mi-e paria fecioară nepătată
Ce-și țese-n flori de câmp și spice ia,
Grădina Maicii binecuvântată
Ce-o strig pe nume-n suflet, România!
Valeria Moroșan

Fii primul care lasă un comentariu!

Scrie un comentariu!

Adresa ta de email nu va fi publicată


*