CORINA DIMITRIU (Bârlad)*Poeta iubirii*

Cântec

Doamnă Lumină,
Blândă, senină,
Toamnei-i alină
Vaicărul mut.
Pune-mi în suflet
Bucăți de cântec,
Parfum de zori,
Albastre flori.
Alungă teama
Că in pustie
Mă poartă iarna
Ce va să vie.
Lasă-n grădină
Surâs de soare
Senin de zori,
Vise de îngeri,
Dragi sărbători…
Blândă, senină,
Doamnă Lumină!

Marturisre

Mărturisesc păcatul
de-a fi iubit prea mult,
Prea fără de nădejde,
prea fără de-mplinire.
Că am uitat adesea
de sufletu-mi plăpând
prin nopți pline de stele…
Când te-așteptam,
cu Luna alergând.

Mărturisesc speranța
că te voi regăsi
în altă lume-poate,
de îngeri desenată
că sub senine ceruri
mereu noi vom trăi.
Doar în iubire-viața,
cea fără de sfârșit,
o vom găsi.

Eşti tu doar atunci când iubeşti

Ești liber atunci când iubești
Când zborul ți-e felul de-a fi
Când stele în palma iubită Tu poti dărui
Când scară din raze de lună îți crești.

Ești tânăr atunci când iubești
Chiar dacă la tâmple ghiocei înfloresc
Când mersul ți-e zbor spre albastru ceresc
Când fără de teamă alegi să trăiești.

Frumos ești atunci cînd iubești
Cu suflet curat, alinți si mângâi mereu
Când chiar dacă n-ai și ți-e greu
Cu chipul senin, surâzănd, strălucești.

NEUITARE
Mi-ai fost în noapte
stea și vis
și-adesea gândul abia scris
în palma vremii…
Și alint
cum nimeni altul nu mi-a fost
și pentru suflet adăpost…
Mi-ai fost speranță,
râs și cer,
încredere mi-ai fost
și zbor…
Mi-ești lacrimă,
acum,
mi-ești dor!

Fii primul care lasă un comentariu!

Scrie un comentariu!

Adresa ta de email nu va fi publicată


*