12. Fals jurnal de irealitate (4)

1, 2, 3, 4, 5,…Și totuși, nu sunt numai niște cifre. Sunt în primul rând oameni! Mai mari sau mai mici. Nu contează.
Ei bine, acești oameni aflați în suferință ar trebui să fie scopul vieții noastre, deoarece doar noi – medicul, sora medicală, balneofizioterapeutul etc. suntem ultima lor soluție. Și nu avem dreptul să-i dezamăgim!
Spitalul de Urgență pentru Copii ”Sfânta Maria” a fost înființat în anul de grație 1970, prin unificarea Spitalului Israielit, a Spitalului Caritas și a Spitalului Sfântul Spiridon.
În prezent, ”Sfânta Maria” asigură asistența medicală pediatrică de înaltă specializare atât în județul Iași, precum și pentru și pentru celelalte șapte județe ale Moldovei.
Eu am fost repartizat în Secția de Recuperare, Medicină Fizică și Balneologie, înființată tot în același an fatidic 1970. Cele 17 paturi ale secției sunt ocupate de copii și tineri , care nu depășesc, totuși, 18 ani. Aici sunt tratate:

– afecțiuni ale aparatului locomotor

– afecțiuni ale aparatului circulator

– afecțiuni respiratorii

– afecțiuni ale aparatului neurologic

– boli de nutriție

– afecțiuni endocrine

– afecțiuni genetice

– afecțiuni metabolice

– afecțiuni dermatologice.

Spitalul mai este dotat cu două săli de kinetoterapie, un bazin de înot terapeutic, trei săli de fizioterapie, un cabinet cu aerosoli, un cabinet de masaj și o sală de hidrotermoterapie, următoarele proceduri fiind gata oricând să înceapă:

– gimnastică medicală

– înot terapeutic

– vibromasaj

– aerosoli

– hidrotermoterapie.

Și cred că ar mai fi și alte proceduri de fizioterapie: galvanoionizări, curenți diadinamici, Trabert, stimulări, radiații infraroșii sau ultraviolete.

Dar oamenii, unde sunt oamenii, dragilor? Sunt sănătoși, așa că n-au ce căuta la spital. La niciun spital.

– Să auzim numai de bine!

Costel Zăgan, ALTER EGO (12)

11. Morfologia unei zile de iarnă

Minus opt grade. Ger. Și zăpadă de 15-20 de centimetri grosime. Ora 7 și 54 de minute. Îmi beau cafeaua matinală. Cu restricții: numai una pe zi. Probleme: cu inima. Și mai puțină sare, și mai puțin alcool, și mai puțin stres. Restricții, restricții, restricții.
Privesc pe fereastră iarna. O iarnă autentică. Însă de sărbători, la Crăciun și la Revelion zăpada nu a binevoit să fie prezentă, strălucind orbitor prin absență. Totală. Totuși, a fost frumos: eu, nevastă-mea, fiul cel mic și a doua fată am dat tonul petrecerii de sărbătoare. Mâncare și băutură, din belșug. Brăduțul – imaculat și echipat în conformitate cu evenimentul. Căldură și muzică. Colindători. Lerui ler și mâine anul se-nvechește!…Alt plugușor își va intra în drepturi abia la primăvară. Semne bune anul are? Are.
Fiecare lucru însă la timpul său. Suntem în vacanța de iarnă, trei săptămâni. Împușcăm trei iepuri dintr-o lovitură. Crăciunul, Revelionul și Boboteaza. Iisus Hristos, Bunul Dumnezeu și Sfântul Duh.
Toate acestea îmi amintesc de Radu Gyr și de colindul său ceresc, inefabil și arhicunoscut. Cu toate acestea, voi reproduce, mai la vale, din volumul său Anotimpul umbrelor, ulttima poezie:

Zăganul

Legenda i-a stins toată seminția
și i-a-ngropat-o-n zalele zăpezii,
pe unde capre negre-și urcă iezii,-
iar platoșele rocilor trufia.

Singur rămas pe gresii de ardezii,
își simte-n solitudine tăria
și față-n față stă cu veșnicia,
sub viscolele verzi ale amiezii.

Durând din vreme veche-n vreme nouă,
e ultimul zăgan rămas pe creste.
Nu-i pasă dacă grindinile plouă,

el știe doar că biruie și este,
și-n piscul unde bea azur și rouă,
zbârlit, înfruntă secol și poveste.

Sonetul a fost scris în data de 5 august 1968. Pe atunci, eu aveam 10 ani. Astăzi, numai tăcerea ar putea continua acest poem superb.

Ridică-te, Costele, noapte bună, Radule!

Costel Zăgan, ALTER EGO (11)

Fals jurnal de irealitate (3)

Este o zi obișnuită. Însă trebuie să merg la spital, cu toate că, după cum mă cunoașteți deja, nu ar fi cazul. Adică sunt sănătos tun: BUUUUUM!
Și pentru că am ajuns între timp la Spitalul ”Sfânta Maria”, trebuie să intru. Dar nu pentru că aș fi, slavă Domnului, cumva bolnav! Poate-am venit să vindec pe cineva: Doamne, ajută!

Totuși, să nu ne grăbim. Vorba aceea: Să nu ne emoționăm, colega! Și, ca de obicei, doamnele vor fi primele! Este vorba de Doamna Doctor A, o adevărată Doamnă Doctor! Dumneaei este primul meu ghid.
Pentru că în fața mea se află, totuși, o necunoscută! Sau mai bine zis, o problemă- sănătatea-cu un număr infinit de necunoscute.
Aflu, printre altele, abreviat, istoricul spitalului. Cât și situația lui prezentă:

– număr de paturi

– număr de bolnavi

– număr de medici

– număr de colegi

– număr de afecțiuni.

Să lăsăm statistica deoparte și să facem cunoștiință cu pacienții, cei care îmi vor fi, începând de astăzi, adevărații mei prieteni.

Costel Zăgan, ALTER EGO (10)

Alter versus ego (2)

Unu, cavalerul moldav al tristei figuri europene, s-a născut înzăuat, înaripat de noile idealuri euro, dornic să se îndrepte pe sine și pe ceilalți, să rectifice și să gestioneze natura, stăpânit de dorința de-a ieși din sine, de a identifica relativul cu absolutul, muritorul cu nemuritorul; în forul său interior războindu-se virtutea cu viciul, lenea cu hărnicia, generozitatea cu egoismul.
Toate învârtindu-se în jurul iraționalului, magicului și misticului. În tabăra sa imaginară găsindu-se: sfântul, sacerdotul, stăpânul, fachirul, savantul, artistul, judecătorul, pedagogul, soldatul, gospodarul și călăul.

Altu, cavaler al cauzelor pierdute, este prietenul necondiționat al așa-numitelor rebuturi sociale: infractorul, vagabondul, cerșetorul, prostituata grație mizeriei, imbecilității, voluptății, luxului și nebuniei cotidiene.

Unu are de partea lui sfințenia, eroismul, lașitatea, forța creatoare și trădarea.
Altu caută zadarnic adevărul, binele, frumosul, fericirea și siguranța zilei de mâine.
Și Unu, și Altu iubesc teologia, filosofia, arta, știința, tehnica și politica și caută fericirea pe pământ, între cer și uscat, oriunde în Univers sau în cerul imaginației religioase.

Adică și Unu, și Altu nu-s decât fețele diferite ale Ianusului creator!

Costel Zăgan, Alter ego, (9)

Alter versus ego (1)
Și iată că într-o zi , când mergeam spre casă, m-a abordat chiar el, pseudofilosoful de ocazie, criticul de meserie:
– Ascultă aici, autorule, nici cinstea, nici demnitatea, nici sentimentul datoriei, nici dreptatea, nici omenia, nici justețea a ceea ce faci, adică scrii, nu-ți vor împăca vreodată conștiința de creator! Pentru că nici alter, nici ego nu pot revela dintrodată contradicțiile acestei lumi atât de bune în nebunia ei cotidiană.
– Și-atunci, criticule de ocazie, neseriozitatea, prefăcătoria, ciudățeniile, caracterul șovăielnic, lipsa de omenie neagă sau doar pun în evidență așa-zisele calități pe care tocmai mi le-ai scos în față?
– Cine le condamnă , și cine le execură- aceasta-i întrebarea, autorule!

– Și-atunci, cine-i adevăratul egoist, criticule de ocazie: ego sau alter?

– Ori, cine-i infernul: opera, autorul, cititorii?

Costel Zăgan, Alter ego (8)

 

TEROAREA LECTURII

Scriu și mă retrag de la locul faptei fărăregret și fără speranță Singurătatea are pseudonimul lui Bacovia Supraviețuire

prin absență Lacustră-i potopul meu personal

Mă salvez prin lectură O toamnă violetă decolorează totul

Ca să-mi demonstreze că n-are nicio legătură cu politica

Istoria îmi ară grădina

Surâd și scriu mai departe mai departe mai încet

tot mai încet

Scriu în surdină

Însă picăturile de ploaie consemnează totul

Nu mai citiți lectura 

ar putea opri ploaia

 

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

 EREZIA UNIFORMEI

Apropo nimeni nu-i mai presus de lege

și regulamentele militare

Din (ne)fericire poetul nu respectă nimic în afară bineînțeles

de poezie

Pe care-o sanctifică zău cu fiecare cuvințel Imnul lui național este Luceafărul

Pe care-L visează de câte ori are ocazia

Iar biblia începe întotdeauna cu Odă (în metru antic)

Cu toate că i s-a atras atenția în fiecare ședință

Îl mai trecem încă o dată pe ordinea de zi

imediat după

Treceți batalioane române Prutul

pardon Carpații

Pentru că nu-i așa

Poetul rămâne vârful de lance al simțirii românești

Am (re)scris Se-aude

OK Să revenim

Licităm

Cine dorește uniforma poetului

Adjudecat

de

cititorul

următor

 

Costel Zăgan, Erezii de-o clipă II

 EREZIA INUTILĂ A MORȚII

Și eu mă îndoiesc de toate domnule Descartes

Însă nici așa nu exist oricâte îndoieli aș pune la

bătaie Mă îndepărtez de mine cu viteza gândului

Peste tot mă-mpiedic 

numai

de

Dumnezeu

Îngerul de pază

altă speranță

inutilă

Degeaba

după moarte

tot singur

va trebui

descurc

 

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

 EREZIA SĂPTĂMÂNII

Poezia de duminică am început-o

luni Marți mi-am pus în ordine sem

nele de punctuație Miercuri nu-mi

terminasem de ortografiat nașterea

Joi a fost o zi echivocă

Nu mă puteam hotărî

Tăcerea sau cuvântu-i entitatea emble

matică Vineri mi-am făcut o baie de

tăcere revigorantă Sâmbăta următoare

am terminat primul cuvânt

En fin voila dimanche ma mere

 

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

 

EREZIA NON-STOPISTULUI OCAZIONAL

Nu cred că se poate pune o asemenea întrebare

poetului Mai trăiești Este ca și cum ți-ai certa pa

tria Locul unde Dumnezeu se naște în fiecare dimi

neață Cum să-ți iei de piept umbra că nu te încălzeș

te niciodată Cum să-ți buzunărești nopțile de stele

Cum să-ți asasinezi îngerul de pază

Doar așa

din plictiseală
Și
de

punct final

la

semnul exclamării

 

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

 

 

 

 

EREZIA ZERO

 

Totuși singurătatea ia forma tuturor

obiectelor care ne înconjoară dragoste

Dumnezeul meu de fiecare zi și noapte

De câte ori îți spun Te iubesc un alt

obstacol ne ecranează viețile

Ne îndepărtăm cu fiecare cuvânt

sau tăcere 2017 ar putea însemna

 o nouă geneză

Fiat lux

Luna tocmai dispare printre sânii tăi

Pe buze se aprind zorii

Iubito

o nouă zi este gata să ne despartă

 

Costel Zăgan

 

 

 

 

 

1 Comentariu

Scrie un comentariu!

Adresa ta de email nu va fi publicată


*