ROMEO TARHON (Bucureşti)*Poet, Prozator*Redactor şef-ziarul Naţiunea*

Cu dor, an de an la Dor Mărunt cu revista Dor de Dor și scriitorul Marin Toma
Romeo Tarhon
La doar câteva zile după revenirea de la Chișinău, unde am trăit „trei zile magice alături de magiciana liricii basarabene, Verejanu Renata”, în calitate de membru al Juriului Concursului Internațional „Verejanu Renata”, alcătuit din somități fără egal ale artei și culturii, fiind gratulat în cadrul galei de premiere cu Diploma de Ambasador al Culturii Păcii,”, după cum consemnam recent, în Ziarul Națiunea, într-un articol despre evenimentele acelor zile minunate, am fost prezent în ziua de 9 Septembrie la Dor Mărunt și Lehliu Gară, în calitate de membru al juriului, alături de eminențele lor, scriitorul Gen.(r) Gheorghe Văduva și scriitorul Marin Toma, organizator tradiţional, la gala de premiere a Concursului Naţional de Poezie, Proză și poezie petru copii, Eseu literar, Epigramă și Pictură „Florența Albu”, festivitate de neuitat, găzduită cu generozitate la „Hanul Rustic dintre salcâmi”, de către inimosul și destoinicul primar al localității Dor Mărunt, Ion Iacomi, un susținător respectabil al culturii – spre deosebire de primarul fără cuvânt și onoare al localității Vâlcele, județul Călărași, Ion Tatu, care a refuzat găzduirea festivității și comemorarea poetei al cărui nume îl poartă concursul, născută în localitatea pe care o dezonorează ca primar și cetățean, deși s-a declarat inițial co-organizator. În fapt, concursul a fost organizat de revista Dor de Dor, fondată și editată cu prețuire aleasă pentru artă și cuvânt, de către îndrăgitul condeier Toma Marin, ale cărui eforturi fac posibilă întâlnirea între salcâmii lizierei la a cărei umbră și liniște patriarhală se deschide primitor, an de an, Hanul Rustic, într-o ambianță intimă, sărbătorească, bogată în manifestări artistice și literare, dar și în bucate și licori bahice și nebahice, toate binecuvântate cu har duhovnicesc de către prietenoșii preoți ai localității.
Contribuția mea, în afară de cea de component al juriului, altminteri foarte generos cu toți concurenții, acordându-le note foarte mari, așa cum am ținut să precizez la microfonul evenimentului, a fost aceea de generator uman de energie pozitivă, de animator, de liant viu, așa cum mă manifest la întâlnirile de acest fel, pus pe glume, pe epigrame, pe fabule, pe provocări spirituale de breaslă. Poate de aceea am fost răsplătit cu Diploma de Excelență din partea Asociației pentru Dezvoltare și Promovarea Spiritului Rural Dor Mărunt, a Revistei Literare „Dor de Dor” și a Primăriei Dor Mărunt – Consiliul Local Dotr Mărunt, județul Călărași. Dar m-am făcut util și ca șofer pe ruta București-Lehliu-București, precum și la locul faptei, preluând din zona gării câțiva participanți la concurs și gală. Spre a nu mă autoflata(!), citez un fragment din referințele poetei premiante Geta Stan din Piatra-Neamț, publicate recent în revista Dor de Dor a maestrului Marin Toma:
„Eram cu o poetă din Slobozia, Sandu Roxana-Elena, un mugur de talent deosebit care a luat premiul I la poezie, se grăbea și ea să prindă trenul (din București, n.r.) și de mai multe ori m-a întrebat când plecăm! Ea nu-și putea imagina de ce întârzii atât de mult, dar eu voiam să mai păstrez, o clipă doar, acest vis minunat. Ne-am îmbrățișat cu drag cu majoritatea premiaților și ne-am luat rămas bun cu dorința fermă de a reveni an de an. Domnul Romeo Tarhon a invitat în mașina dumnealui trei poetese, printre care și eu, și tot drumul spre București a conversat cu noi. Mașina alerga vesel, Bărăganul își perinda prin fața geamului imagini, peisaje de vis. Mie, mașina mi se părea un cal alb înaripat, iar domnul Romeo Tarhon era regele Marii Britanii, legendarul Artur, reprezentând idealul cavaleresc atât în război cât și pe timp de pace, iar eu, Guinevere, soția regelui. Schimbătorul de viteze pentru mine era sabia Excalibur. Pluteam ca într-un vis ciudat în care aș fi vrut să rămân definitiv. Domnul Romeo ne întreba câte ceva despre activitatea noastră literară dându-ne sfaturi prețioase. Eu, stană de piatră, țineam strâns gura închisă de teamă să nu murmur ceva să nu rup acea vrajă minunată. La întrebări răspundeam scurt ca să mă pot întoarce la viața efemeră pe care o trăiam în acel moment sublim. Dar, cum tot ce este frumos are un început și un sfârșit, am ajuns la Gara de Nord din București unde, foarte amabil , mi-a coborât bagajul cât se poate de aproape de casa de bilete, dându-mi în continuare sfaturi utile (să fiu atentă la portofel, la ora când pleacă trenul , la bagaj…), apoi mi-a urat drum bun.”

Le adresez și pe această cale jurnalistică, mulțumiri respectuoase colegilor scriitori din juriu, primarului Ion Iacomi, sufletului concursului și al revistei Dor de Dor, Marin Toma, premiaților și participanților, pentru implicare și atmosfera de… agapie specifică pe care doar scriitorii și artiștii știu să o creeze atunci când se întâlnesc și jubilează pentru roadele harului lor, urând concursului, fondatorului concursului și concurenților cât mai multe ediții.

Fii primul care lasă un comentariu!

Scrie un comentariu!

Adresa ta de email nu va fi publicată


*