Scriitorul Mari Tomadespre o finală de vis dedicată poetei FLORENŢA ALBU la Hanul Rustic din Lehliu*

Finala Concursului Naţional de Poezie,Proză,Poezie pentru copii,Eseu literar,Epigramă,Pictură ,dedicat celei ce a fot poeta şi prozatoarea”FLORENŢA ALBU,,desfăşurat la Hanul Rustic din Dor-Mărunt,proprietatea primarului ION IACOMI, un primar cu foarte MULT OBRAZ,poeta născută pe meleaguri călăreşene ,(Satul Floroaica,comuna Vâlcele,păstorită de primarul FĂRĂ OBRAZ –ION TATU CARE A REFUZAT SĂ O COMEMOREZE ÎN COMUNA NATALA,s-a bucurat de cele mai inalte onoruri din partea partcipanţilor şi inviaţilor din data de 9 septembrie 2017.

LISTA CU INVITATII CARE SOSESESC PE 9 SEPT.LA HANUL RUSTIC LEHLIU.
1. MIRELA PENU – – BUCURESTI
2. MIHAELA MIRCEA- -TARGOVSTE
3. ION RUSE -CONSTANTA
4. LIVIU KAITER -CONSTANTA
5. AURELIA PANAIT -PLOIESTI
6. PANAIT PETRE -PLOIESTI
7. ROMEO TARHON -BUCURESTI
8. GENER.GH.VADUVA -BUCURESTI
9. COSTEL CRISTEA -BUCURESTI
10. CRISTEA TEODORA -BUCURESTI
11. GROSU DNIEL -VASLUI
12. TODERASCU IOAN -VASLUI
13. MARIA CALINESCU -GALATI
14. CALINESCU DAN -GALATI
15. DEMIAN DELIA -GALATI
16. NASTASICA POPA – NAVODARI
17. BELE VASILE – BAIA MARE
18. BELE CRISTINA – BAIA MARE
19. ROXANA EL.SANDU – SLOBOZIA
20. MAGDA HARABOR – BRASOV
21. HARABOR S – BRASOV
22. VERA CRACIUN – GALATI
23. COSTEL AVRAMESCU – TIMISOARA
24. URFET SACHIR -MANGALIA
25. DEMIAN DELIA OANA -BUCURESTI
26. TRAIAN CHIRICUTA -BUCURESTI
27. MARIAN BARASCU – DRAGASANI
28. IOANA BANER – BUCURESTI
29. GETA STAN – BACAU
30. COL.PANDELE IANU – BUCURESTI
31. LILIANA BOIAN – BUCURESTI
32. PR.SORIN – DOR-MARUNT
33. PR.IONUT – DOR-MARUNT
34. PR.GRIGORIU – CALARASI
35. VICE PRIMAR -DOR-MARUNT
36. ANANIE GAGNIUC – CONSTANTA
37. MARIANA MOGA – ALBA IULIA
38. MOGA P. –ALBA IULIA

 

IMPRESII DE LA PARTICIPANŢI

poeta GETA STAN (PIATRA –NEAMŢ)

 

 

O festivitate grandioasă. o zi superbă cu poeți minunați, talentați adunați din toate colțurile țării. Chiar dacă localitatea se numește Dor Mărunt dorul nostru a fost mare de a ne aduna an de an de a ne culcuși ca în sânul lui Avraam la pieptul mărinimos al distinsului prietenos iubăreț de frumos Marin Toma.

Impresii de la Festivalul Național ”Florența Albu”

     Nori fumurii dansează frenetic! Sfântul Ilie brăzdează cerul cu biciul de foc desenând arabescuri ciudate. Tunetul lugubru se propagă din depărtare aproape tot mai aproape ca un strigăt amușinat.Dintr-o dată ploaia scaldă totul în jur. Trenul plecat din București aleargă grăbit, străbate într-o goană nebună kilometru după kilometru către Lehliu. În gară coboară laureații veniți din toate colțurile țării, osteneala nopții nedormite li se citește pe față fiecare firicel de rid demască oboseala. Dar dacă te uiți atent în ochii fiecărui premiat simți căldura unui foc nestins, te privesc c-an transă parcă numărând în gând orele, minutele, clipele până la începerea Festivalului Național ”Florența Albu”!O festivitate grandioasă o zi superbă cu poeți, prozatori minunați talentați veniți din toate colțurile țării! Amintim aici poeta Vera Crăciun,  Ioan Romeo Tarhon, Marin Toma.

Chiar dacă localitatea se numește Dor Mărunt, dorul nostru pentru cultură, literatură a fost imens de a ne aduna să ne culcușim ca în sânul lui Avraam, la pieptul mărinimos al distinsului  prietenos, iubăreț, îndrăgostit de frumos Marin Toma.

Rar mi-a fost dat să văd cu câtă migală, plăcere și dragoste șlefuiește diamant după diamant ca apoi să le etaleze ca o minunată salbă în revista ”Dor de dor” fondată în anul 2005, luna iunie de scriitorul Marin Toma.

M-a impresionat în mod plăcut cum stătea ca un patriarh în capul mesei înmânând laureaților veniți la festival diplomele de mult râvnite. Pentru fiecare avea câte un cuvânt de spus de întrebat cu o voce caldă, părintească, inconfundabilă marcată de o blândețe îngerească, fiecăruia îi găsea câte o calitate aparte pe care cu eleganță o scotea în relief.

În timp ce serveam de la masa festivă bucate alese stropite din plin cu pălică de Bihor din sticla frumos ornamentată, îmbrăcată în strai de sărbătoare mă gândeam melancolică oare știe cineva dintre mulțimea de invitați că domnul Toma Marin a realizat prima diplomă personalizată?

Frumoase lucruri realizează domnul Marin Toma împărțind bucuria în toate colțurile țării. El nu numai că șlefuiește diamante cu o măiestrie de bijutier dar și contribuie ca mugurii de talent să crească, să înflorească punându-i în valoare. Mă uimește Maestre puterea dumneavoastră, tăria de caracter de a lupta contra curentului pentru promovarea literaturii.

Deși festivitatea a durat câteva ore eu, am trăit sentimente, emoții cât o eternitate. Poza de grup a fost făcută afară, pe malul lacului înconjurat de o vegetație luxuriantă. Toți laureații erau preocupați să-și găsească o poziție cât mai bună, mai în față, dar eu așteptând aranjarea în cadru am trăit cea mai minunată experiență. Lacul semăna uimitor cu Lacul Albastru al lui Eminescu, parcă o vedeam aievea pe Veronica Micle cum se plimba îndrăgostită pe malul lacului. Era îmbrăcată cu rochie de triplu voal albastră ca nemărginirea cerului acoperită cu o pelerină aurie încălțată cu pantofi precum condurii Cenușăresei aștepta de veacuri nerăbdătoare, înfiorată de dragoste iubitul.

Luceafărul poeziei românești marele Eminescu, a venit într-un târziu când soarele a început să apună, i-a sărutat tandru mâna diafană apoi s-au pierdut amândoi într-un sărut îmbrățișându-se. Luna drăgaică, hangiță îndrăgostită și ea le ocrotea iubirea în acea seară de taină. Priveam vrăjită cu ochii mirați cum de sub salcia pletoasă plecau cei doi îndrăgostiți îmbrățișați plutind pe apa Lacului Albastru. Timpul a rămas pietrificat în Bărăganul speranțelor, eu, nici măcar nu mai îndrăzneam să respir de mult pluteam, simțeam cum mă inundă, mă pătrunde o dragoste eternă. În mintea mea înfierbântată de atâtea emoții trăite într-un timp relativ scurt dar cu o intensitate maximă luasem locul Veronicăi iar soțul meu Victor Stan, Doc. în Criminalistică, Diplomat în științe juridice cu grad de general, scriitor, poet, romancier, prozator luase locul marelui Eminescu. Eu și el pluteam aievea pe apa Lacului Albastru, deasupra norilor explorând nemărginirea.

Aș fi visat mult și bine dacă nu mă aducea la realitate Domnul Romeo Tarhon, cu o mână diafană mi-a atins umărul și cu o voce suavă m-a întrebat prietenos:

– Doamna Geta spuneți-mi vă rog la ce oră doriți să plecăm pentru a prinde trenul spre București?

-Eu, uimită de gestul lui tandru m-am trezit din visare murmurând parcă în transă când doriți!

– Nu se poate așa, plecăm în orice moment spuneți dumneavoastră pentru a prinde trenul!

Eram cu poetă din Slobozia, Sandu Roxana-Elena, un mugur de talent deosebit care a luat premiul I la poezie, se grăbea și ea să prindă trenul și de mai multe ori m-a întrebat când plecăm! Ea nu-și putea imagina de ce întârzii atât de mult dar eu, voiam să mai păstrez o clipă doar acest vis minunat.

Ne-am îmbrățișat cu drag cu majoritatea premiaților și ne-am luat rămas bun cu dorința fermă de a reveni an de an. Domnul Romeo Tarhon a invitat în mașina dumnealui trei poetese printre care și eu, tot drumul a conversat cu noi! Mașina alerga vesel, bărăganul își perinda prin fața geamului imagini, peisaje de vis. Mie mașina mi se părea un cal alb înaripat iar domnul Romeo Tarhon era regele Marii Britanii legendarul Artur, reprezentând idealul cavaleresc atât în război cât și pe timp de pace, eu Guinevere soția regelui. Schimbătorul de viteze pentru mine era sabia Excalibur. Pluteam ca într-un vis ciudat în care aș fi vrut să rămân definitiv. Domnul Romeo ne întreba câte ceva despre activitatea noastră literară dându-ne sfaturi prețioase. Eu, stană de piatră țineam strâns gura închisă de teamă să nu murmur ceva să nu rup acea vrajă minunată. La întrebări răspundeam scurt ca să mă pot întoarce la viața efemeră pe care o trăiam în acel moment sublim.

Dar cum tot ce este frumos are un început și un sfârșit, am ajuns la Gara de nord  din București unde foarte amabil mi-a coborât bagajul cât se poate de aproape de casa de bilete dându-mi în continuare sfaturi utile(să fiu atentă la portofel, la ora când pleacă trenul la bagaj) apoi mi-a urat drum bun. Dar dumnealui nu știa că geamandanul meu era burdușit de vise color, trăiri și sentimente nemaiîntâlnite!  După ce a plecat dumnealui eu am rămas în gară până la ora 21. 30 când a plecat trenul de la București- Piatra Neamț mare mi-a fost mirarea când m-am uitat la telefon am văzut mai multe mesaje de la domnul Marin Toma, foarte grijuliu m-a de mai multe ori pe unde am ajuns urându-mi în continuare drum bun. Când i-am transmis că am ajuns acasă dimineața pe la 8 atunci mi-am mulțumit pentru că am participat la acest festival urându-mi numai bine. Drumul a durat de vineri seara la ora 23 până duminică dimineața ora 8, a fost foarte obositor neputându-mă odihni în tot acest timp. Dar a fost minunat aș reface acest voiaj oricând. M-am întors mai bogată cu o diplomă și multe amintiri, trăiri, sentimente pe care nu le voi uita niciodată le voi etala în detail în cel mai ascuns colțișor al inimii mele!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

poeta  VERA CRĂCIUN  (GALAŢI)

 

 

Da. A fost o zi minunata, pentru care va multumesc. ce greu a fost sa ajung, dar Dumnezeu m a ajutat! Va respect si apreciez efortul dvs de a realiza un eveniment atat de maret! Multa munca sta in spatele celor doua ore petrecute la Lehliu! Admiratie, pretuire si multumesc, stimate domn, Toma Marin!

poeta  MARIA CĂLINESCU (GALAŢI) TOTUL A FOST FRUMOS…FELICITĂRI

Finala Concursului Național de poezie, proză, poezie pentru copii, epigramă desfăşurat la Hanul Rustic din Dor Marunt, în urma unui efort de apreciat al D-lui Marin Toma, al primarului Ion Iacomi, şi nu în ultimul rând al unui juriu de înaltă clasă, a lasat în sufletul fiecarui iubitor de cuvânt, o pată de culoare caldă, care, nu se va şterge niciodată. Ea înseamnă iubire de oameni, iubire de locuri, iubirea pentru istoria şi cultura unui popor, iubirea pentru tot ce înseamnă…frumos. Experiența de la Dor Marunt, personal, mi-a dat aripi pentru zboruri cât mai înalte. Vă mulțumesc… OAMENI FRUMOŞI !!!

ȘI A FOST DOR MĂRUNT…

ANANIE GAGNIUC (CONSTANŢA)

 

 

Undeva, prin Bărăgan, pe lângă un lan de porumb, într-o pădurice, este un local ambiental, unde am avut onoarea să fiu invitat de un ”cultivator” de umor și poezie, simpaticul domn și om Marin Toma. A fost un regal, cu cântec și recital, cu premianți ai festivalului ”Dor de Dor” aflat la a 13-a ediție. Cu noroc! Lume bună (lumea literară), scriitori și poeți din întreaga țară, laureați, premianți, diplomați (așa s-or numi cei care primesc diplome?) și…eu. Nu voi nominaliza decât pe cucii noștri (membri ai Clubului Umoriștilor Constănțeni) Ion Ruse și Liviu Kaiter, doi epigramiști aproape consacrați Iată cum a devenit Lehliu… Gară pentru doi. Plus noi (cei din fotografie) Localitatea devine cunoscută și prin aportul scriitorului Marin Toma, cu acest concurs literar, nu numai prin Tanța și Costel, via Ion Băieșu. Ca să vă fac invidioși pe toți, nu numai pe creatorii de literatură, a fost din plin mâncare și băutură, muzică și poezie, într-o frenezie! Revista ”Dor de Dor” face ca Dorul să nu fie…mărunt. Hai, c-am zis-o!

 

Florenţa Albu, o poetă şi prozatoare de renume, merita adusă în atenţia cititorilor şi iubitorilor de frumos! Felicitări d-lui Marin Toma pentru strălucita idee de a organiza sub auspiciul numelui ei, spre aducere aminte şi comemorare, chiar un concurs naţional de poezie şi proză, acum când nu mai e o prioritate pentru autorităţi cultura şi oamenii care o slujesc.

COSTEL CRISTEA (BUCUREŞTI)

Am postat comentariul si-l pun si aici:Cum ce-i frumos se termină într-o clipă, așa a fost și întânlirea noastră din 9 septembrie, la Dor Mărunt.Au fost alocuțiuni, s-au decernat premii, s-a cântat , s-a recitat, s-a glumit și s-a râs și apoi iar s-a cântat. O bună dispoziție, de un firesc și simplitate omenească, rar întânlită. Oameni de vârste și profesii diferite, dar cu un zvâc de frumos în suflet, și-au unit Dorurile și-au descătușat o veselie plină de farmec, într-o vreme atât de încercată.Cui să-i mulțumesc că, atunci și acolo, am retrăit clipe de o nepăsare copilărescă din timpurile aproape adormite ale existenței mele!? Poate domnului Marin Toma, gazda noastră atât de primitoare și iubitoare de bine, frumos și adevăr! Poate domnilor Văduva și Tarhon, cei cu exigență și rigurozitate în a cântări și a aprecia cum se cuvine valoarea unor creații literare, membrii ai juriului prezenți la festivitate! Poate doamnei X sau domnului Y pentru creații, ambianță și buna dispoziție participative, colegi și colege mai vechi și mai noi, fără pic de “răutate sau invidie” literară! “Ce-ai căutat tu acolo, Costele!?” mă întreabă prietenește un vechi și bun amic, la primirea știrii. “Doruri Mărunte”, i-am răspuns. Dorurile mele, ale tale, ale ei, Mărunte, dar adunate în buchet au dat splendoarea unei scurte dar frumoase zi de toamnă, într-un Bărăgan ars de soare și de cultură. La revedere Dor Mărun și…pe la toamna viitoare. cu simpatie, Costel Cristea

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Fii primul care lasă un comentariu!

Scrie un comentariu!

Adresa ta de email nu va fi publicată


*