COSTI TOMA(Focşani)*inginer*poet*

ANCADA CU ÎNGERI

Îngerul meu năpădit de durere
Un suflu de viaţă de la nime’ nu cere!
Sunt trişti si-obosiţi toţi îngerii,toţi,
N-ai cum să le mângâi durerea,nu poţi!
Iar eu,rebel pământean doar în vise
Cu îngeri şi doruri din ceruri curate,
M-amăgesc în dureri ce vor să-mi poarte
Flacăra pură-a iubirii nestinse!
Îngerul meu cu aripa frântă
Plânge pe umărul stelei căzute,
În ceruri acum o harpă nu cântă;
Ecouri de dor în noapte mi-s mute!
Iar eu,poet rebel îmbătat în cuvinte,
Orbit de viaţa ce astăzi mă minte,
Nebun,caut îngeri printre morminte!

MIE !

Mai zboară fluturii –
acele petale de floare vii?
Îmi mai zâmbesc oameni
s-alunge tristeţea din poezii?
Am învăţat doar să număr
ca pe-un răboj plin cu rane,
Tristeţi în nopţi fără capăt –
dureri până la carne.
– – – – – – – – – – – – – – – – – – –
M-am împietrit în lut
asemeni unui Sfinx
Şi poate m-am crezut
doar la un pas de Styx!
Şi triste în grădină
chiar florile mă cheamă,
Ca să le sorb lumina;
de viaţă să n-am teamă!
Revin-o viaţă-n mine
ca un miracol viu
Şi fă să fiu acelaşi
ce trebuie să fiu!
Din viaţă şi din moarte
nu am nimic a cere
Când singur sunt pe lume –
iubirea-i doar tăcere!

LACRIMA DE CEARĂ

Oare pentru cine s-a scurs lacrima asta de ceară?
Ce dor neascuns mă cheamă la tine,a mia oară?
Că-n taina nopţii,multe lacrimi de viaţă s-au scurs;
Caut durerea de-acum în întrebări fără răspuns.
Ce vrajă a lumii mă cheamă spre lumea de stele?
Când nu am puterea acum să te văd printre ele?
Că-s tristul pribeag rătăcit pe imensul pământ
Şi-s lacrima caldă de ceară scursă lângă mormânt!
Povara iubirii ce-ţi port m-apasă ca un blasfem,
Deşi nu te văd printre stele spre mine te chem,
Iar tu steaua mea,de mă vezi spre ceruri mă cere,
Îmi este dorinţa cea mare şi ultima vrere!
Din candela vieţii s-a scurs,acum în prag de seară
Roşul de sânge-alburiu al luminii de ceară!
Poate-i uitare.poate-i chemare,oricum mă-nfioară…
Ce dor neascuns mă cheamă la tine,a mia oară?

MATINALĂ

Nici cerşetorii azi nu s-au sculat
Să-nceapă ruga lor cântată
Mai dorm şi-acum iubirile în pat
Iar eu veghez ca altădată.
La căpătâiul tău de zână
Aştept în toată dimineaţa,
Dorind vegherea să rămână
Cuprinsă cât ne este viaţa.
Nici paşi rebeli nu mai răsună
Pe-asfaltul rece din trotuar
Şi nici hoinarii nu se-adună
Să-şi bea cafeaua într-un bar.
E linişte şi pace de mormânt
Şi cufundat în mare de tăcere
Nu caut să găsesc nici un cuvânt
Când te diesmierd în dulce mângâiere !
(din vol.”Poemele adolescenţei”)

ORNICUL

A mai bătut o clipă acum ornicul meu;
chiar i-am simţit bătaia – şi-mi pare că din greu
suspină o secundă,o oră sau o viaţă
în pendulări legate doar de un fir de aţă!
Bate a plâns ornicul şi bate a uitare,
mi-a părăsit chiar trupul ce-mi face semn din zare
că a trecut momentul,că m-a lăsat în urmă
iar din bătaia lui mai am doar o fărâmă.
A mai bătut o clipă ornicul meu stricat,
acum când doar o clipă de viaţă mi-a lăsat
iar eu în altă sferă a timpului voi trece,
şi va-nceta bătaia de ornic trist şi rece!

CELUI CE MĂ PRIVEŞTE

Las timpul să-şi urmeze pasul
Mult mai încet parcă acum
Dar mai fugar îmi pare ceasul
Acestui trist sfârşit de drum.
Las timpul să îmi potolească
Mai toate dorurile mute
Când aripi nu mai pot să-mi crească
Ca-n vremi frumoase şi trecute.
Mă chinuie ca o fantasmă
Privirea din seninul tău –
Cu cântul tău de zână castă
Mi-aduci acum păreri de rău.
Că iată,mâine sau poimâne
Izvorul va secătui ;
Timpul în loc nu va rămâne
Şi-n alte sfere vom porni.
————————————————
Vezi,timpul şi-a sfârşit bătaia
Încet,încet,abia simţit;
S-a stins din trupul meu văpaia
La ceas de taină-n asfinţit !
Focşani 25 aug.2015

DANS ÎN NOAPTE

Neştiuţi,nevăzuţi,norii dansează numai la miezul nopţii.
Atunci,dezlănţuinduse-n cer se lasă-n voia sorţii…
Se-nşiră,se adună într-o mişcare simţită doară de ei,
Apropiaţi,risipiţi,nori bărbaţi,nori femei…
În albul de fum de-a valma dansează
Nori bărbaţi,nori femei, perechi în noapte visează!
Nu-i vede nimeni,nu-i simte nimeni,îi ştie doar cerul…
Norii dansează a disperare,sfidând efemerul!
Doar noi îi zărim privindu-i din stele
Spre care se-nalţă în jocuri rebele …
Nori bărbaţi,nori femei,perechi,doi câte doi
Dansează valsuri celeste, văzute numai de noi.
La miezul nopţii sfidând efemerul norii dansează
Şi-apoi nevăzuţi,neştiuţi în somnul letargic visează…
Doar eu,pământeanul,privesc a lor dansuri divine
Prin sufletu-mi ce-i de-a pururi,alături de tine!
24 aug.2017

DE DOR…

Aroma florilor s-a stins
şi ruginiul toamnei necuprins
îmbracă-n moarte petalele apuse
şi-neacă-n lacrimi iubirile nespuse.
Ne moare timpul puţin câte puţin
şi zâmbetul din flori se schimbă în suspin,
aleile ofteaz-a dor în urma mea
iar nopţile n-au licăriri de stea!
Mă poartă gândul spre umbrele din ani
când hoinăream nebuni printre castani
când ori şi ce atingere fugară …
o simt şi-acum la fel; mă înfioară!
– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –
Aleile şi pomii parcului mă cheamă
să-ntâmpin altă toamnă,fără teamă
când chiar şi ruginiul înseamnă regăsire…
cu orice floare,cu orice piatră trăiesc o amintire!
18 aug.2017
Bârlad

APROAPE…

Iubita mea, de-acum mă-nchin numai la stele
Și-ncerc să deslușesc lumina ta din ele,
Sunt obosit de gânduri și poate-mi este greu.
Ție mă rog,oh,stea a sufletului meu!
Pe buze port pecetea tăcerii de mormânt,
În versul către tine numai tristețe cânt!
Și-s rătăcit de semeni și-al bucuriei dar,
În lumea pământeană sunt numai un hoinar!
Iubita mea din ceruri,cu lacrime amare
Aștept din partea ta o tainică chemare!
Că vezi izvorul vieții de dor secătuit
Mă poartă către tine-n înaltul infinit!
Încă mai vreau să cred în cântec și culoare
Și-n amăgiri încerc o ultim-alinare.
Mă-nchin doară la tine, eu suflet efemer:
Tu ia-mă lângă tine! Oh,steaua mea din cer!
18 aug.2017

Soţia lui Toma Costi

ANCADA FRATELUI MEU COPIL

Acum sunt trist copile,trist de tristețea ta,
Acum când firul vieții în loc nu poate sta,
Când credem c-am uitat a vieții viclenie
Lăsam ce ne e drag să intre-n veșnicie.
Iubirile noastre s-or revedea in cer
Ca niște îngeri ce-au dăruit iubire
Profanilor din noi,care doar în murire
Ne ducem pe pământ prezentul efemer.
Prin tine retrăiesc tristețea altor vremi
Trecute prin chinul durerilor rebele –
Tu s-ai puterea acuma să le cerni
Și să visezi la îngeri și la stele!
Iar de va fi durerea să te poarte
Prin hăuri neumblate și deșarte,
Mă cheamă lângă tine,dragă frate!
02 aug.2017
Focșani

Fii primul care lasă un comentariu!

Scrie un comentariu!

Adresa ta de email nu va fi publicată


*