LILIANA GHIŢĂ BOIAN. (Drăgăneşti -Olt)*Poetă*Poezia iubirii*

LILIANA GHIȚĂ

Data naşterii: 18 iulie 1956
Studii: Facultatea de ŞtiinţeEconomice, Universitatea ,, Alexandru IoanCuza”Iaşi, promoţia 1980.
Profesia actuală:pensioner
Membru al Cenaclului ,, Orizont” din Focşani
Iniţiatorul şi fondatorulCenaclului de ziaristică şi creaţie literar-artistică,,DumitruTinu” din Drăgăneşti-Olt.Cenaclul are încomponență creatori de poezie, proză, texte umoristice, povești pentru copii, eseuri, povestiri cu caracter istoric,etc. De asemenea are în componența sa artiști plastici, grupul muzical MELIS, prof. de istorie și cadre militare în rezervăși in retragere.
Organizatoare de evenimente culturale în Draganești-Olt și la Biblioteca Judeteana Olt Ion Minulescu Slatina( vernisaje, lansări cărți, minispectacole artistice, simpozioane pe diverse teme-istorice, culturale).
Editarea de cărți ale debutanților din cadrul cenaclului multicultural DumitruTinu Drăgănești-Olt.
Initiatorul și colaborator al ziarului local „ CurierulDrăgăneștiului” din anul 2012.
Redactor șef al revistei de cultură cu apariție sporadică „ Câmpia cuvintelor”.

Debut literar: revista ,, Ateneu”-1984
Apreciericritice: DumitruPricop, Ion Larian Postolache, Alexandru Mavrodoineanu, Florin Muscalu, Constantin Crişan, Paul Aretzu, Dorin Teodorescu, Paul Matiu, Nicolae Fulga, George Stanca, Gheorghe Grigurcu, Victoria Milescu, Nicolae Dan Fruntelată, Ion Andreiță, Radu Ulmeanu, Felician Pop, IoanVasiu, Eugen Evu, Mihaela Rădulescu etc.
Apariţii în volum: Sfâşiere de lumină – 2002, Capricii autumnale-2005, Rugăciune pentru tine –2006, Rugăciuni despletite-n curcubeu -2006,Vitraliile iubirii –EdituraCasa Ciurea, Slatina, 2010, Culoarea femeii- Editura Inspirescu-2014, Dreptul la nefericire( eseuri)– Ed. Inspirescu, 2015 Metarmofozele iubirii, Ed. Inspirescu, 2016, Ciutura cu fluturi-2017, Editura LifeArt
Apariţii înantologii:Vocile cetăţii – 6 volume, antologia Cenaclului Dumitru Popovici editate la diverse edituri în perioada 2002- 2014
Itinerarii lirice –Editura Inspirescu,2013
Să nu uităm–Editura Inspirescu, 2013
Voci feminine, Lumina din noi, Călător prin anotimpuri, Inefabilul iubirii, Gânduri pentru mai târziu-Editura Inspirescu, 2015, Aripi de zăpadă, Editura LifeArt, 2016.

Alte apariţii: Broşurile Cenaclului DumitruTinu, Revista Internaţională de Cultură Cervantes, Revista Câmpia Cuvintelor, Revista Cenaclul de la Păltiniş, alte ziare şi reviste.
În perioada 2001-2012 am cochetat cu ziaristica, fiind membru corespondent la diverse ziare: Riposta, Oltpress, GazetaOltului.
Premiișidistincții:
2001:Diplomă de merit pentru activitatea depusă în anul 2001 la Biblioteca „DumitruPopovici”;
2003: Diplomă de merit pentru inițiativă și creație în activitate – Biblioteca Județeană Olt;
2004: Diplomă de merit pentru complexitatea, dinamismul și eficiența manifestărilor cultural organizare – Direcțiea Județeană de Cultură Olt

2005: Diploma pentru colaborare cu Bibl. Municipala „Gala Galaction; Diplomă Suflet de artist pentru initiative înființareaCenalului multicultural „DumitruTinu”, Directia Judeteană de Cultură Olt
2007:Diplomă Cenaclului „ DumitruTinu” ptr. activitatea depusă în slujba poeziei șimuzicii, acordată de Marian Drăghici
2008:Diploma pentru activitatea depusă în susținerea Cenaclului literar „DumitruTinu”- presed. Juriu Gh. Grigurcu,
2009: Diploma de excelență pentru Cenaclul „ DumitruTinu”- presed. Gh. Grigurcu, 2010:Diploma de merit pentru susținerea Cenaclului Dumitru Tinu- presed. Gh. Grigurgu,
2015: Premiul anul Al. Cerna Rădulescu pentru promovarea marilor idei umaniste în presa literară;Diplomă de excelență pentru devotement față de cultură – primar, PantelieRotaru etc.
În perioada 2013-2015 directorulEdituriiInspirescu, Satu Mare şi partener cultural al grupului Cervantes-Inspirescu.
Sunt secretar executiv al Asociaţiei Cultul Eroilor Regina Maria, Filiala Olt şi membră activă a Asociaţiei Naţionale a Militarilor în Rezervă şi în Retragere, subfiliala Drăgăneşti-Olt
Pasiuni: pictura, istoria, organizare evenimente culturale.
Din septembrie 2016 sunt directorul Editurii LifeArt, Drăgănești-Olt unde până în prezent am editat peste 36 volume.

 

definire

azi nu mai urăsc diminețile de toamnă tristă
nici ploile ce mi-au bătut în geam
spărgând cu crengile bătrânului stejar
melancolia țărmului meu
prins în cubul singurătății

azi nu mai strig la văzduh să alunge norii
staționați deasupra sufletului
nici nu strivesc macii din lanurile suferinței
în creuzetele deprimării cotidiene
implorând să-mi ofere
un alt destin

azi în trup și suflet am senin
un alb mai pur și mai curat
traversează culoarele realității
zidurile ei sunt colorate și vesele
în labirintul vieții nu mai rătăcesc
imprevizibil cu traiectorii inconsecvente
agățându-mă cu disperare de trecut

azi m-am recompus prin iubire

văduva neagră

de zece ani fac eforturi disperate
să nu divulg marele meu secret
știți… sunt văduva neagră…
adulmec, ademenesc, iubesc și distrug
pe toți cei care se apropie prea mult
de flacăra incandescentă a sufletului
care pătrund intimitatea cerului meu
strălucind de diamantele iubirii
în diminețile luminoase ale creației

știți… sunt un spirit malefic
pentru cei care mă rănesc, umilesc,
ignoră, mint, disprețuiesc, urăsc
principalele victime sunt ei, bărbații
care dezamăgesc neuronii imginației,
răscolind simțurile și distrugând visele
așternute nemeritat la picioarele lor

dar nu vă temeți, dragilor
nefiind timp nu trupul îl distrug,
ci spiritul, trăirea, sufletul, simțirea,
fizic rămâneți intacți cuceritori frumoși
eu vă devorez doar sentimentele
rămânând goi și triști pe dinăuntru
peșteri neprimitoare, umede și reci.

mai îndrăznește cineva să mă cucerească?

cub răsturnat

iarăși dor
durerile acestei lumi
înjunghiată
de misterul serilor
de potcoavele lunii
căzând sonor
pe trotuarul disperării
nemilos abrupt grobian

și iarăși plânge
tristețea acestui anotimp
ascuns în el însuși
cu frunzele
intrate în putrefacția uitării

în peștera cuvintelor
sub incidența amintirilor
dor și plânset
disperarea cubului răsturnat
în care
am plantat ieri
o sămânță din tine să-mi fie
hrană izvor cântec…

melodie tristă

mă scurg cu tine ploaie autumnală
pe sub streșinile trecutului
în catacombele trupului nesătul de dragoste
pe sub coroanele copacilor dezbrăcați
de mierea luminii de ieri

mă confund cu tine ploaie de toamnă prematură
cu toate cotidienele tristeți umede
ale lacrimilor curgând pe sub pleoapele
viselor pierdute prin fereastra unui geam spart
de prea multe priviri indiscrete

mă plouă cu tine nesfârșită ploaie înfrigurată
mă-nfășor cu mine însămi în giulgiul
sufletului alungat la liziera speranțelor
unde copacii au fost tăiați
lăsând locul pustiu și arid

să fii un cântec de iubire

să fii veșnic îndrăgostit
vântul să-l săruți cu pasiunea iubirii
să zbori în văzduh împreună cu păsările
razele soarelui să le îmbrățișezi
sau să te prinzi în jocul nebunesc al norilor
și al ploilor reci de toamnă

să fii veșnic îndrăgostit
de cohortele de frunze ruginii
să plutești inefabil în hora fulgilor de nea
bucurându-te ca un copil pribeag
de trecerea fiecărei clipe
care curge ca mierea din stupul dorințelor

să fii tu însuți cu toate catargele bucuriei
ridicate în furtuna sentimentelor
cu pânzele corabiei întinse
peste toate durerile lumii
să fii un stol de cocori
simțind aerul vibrând pe aripi
să fii un cântec de iubire fără sfârșit,
iubitul meu!

balada femeii perfecte

femei care suferă neîncetat
rupte din coasta lui Adam ca o naștere
femei care plâng și se lamentează
pe un petic de nefericire
femei care scriu poezii de dragoste neîmplinită
căutând consolare în cuvinte
sau în compătimirea celorlalte femei
la fel de suferinde ca și ele
femei sensibile și pline ochi
de iubirea pe care nu știu
cum să o ofere bărbatului dorit
care nu se ridică niciodată
la înălțimea sentimentelor ei sincere și curate
femei înecate în cerneala lacrimilor
spulberând cu durerea lor
șansa unei vieți fericite
femei care nu găsesc niciodată bărbatul perfect
în imperfecțiunea lor

femei rămase singure…

scrisoare pentru trecători

trecătorule
să nu condamni niciodată femeia
care stă la colțul unui anotimp pierdut
cu mână întinsă a deznădejde
înotând în lacrimile durerii nemărturisite
cerșind o firimitură de fericire
știi tu
ce tristă poată să fie neputința de a fi tu însăți
dorința neîmplinită de a te ridica dimineața
din căldura brațelor bărbatului tău
sau din dulcea toropeală a dragostei trupului
încins de iubirea dăruită și primită
ca o ofrandă veșnic necesară
știi
ce dor amar strânge femeia părăsită
lăsată pradă angoaselor și patimilor
mistuindu-i pântecul și săgetându-i coapsele
în diminețile reci de toamnă
în frunzișul dulce-amar al amintirilor
zbuciumând-se să găsească soluții
pentru un răsărit domestic

să nu condamni niciodată femeia
trecătorule prin timp…

iubire

te-am iubit
când alergam să prind fluturii colorați
din părul mamei în livada copilăriei
și când în apele liniștite ale Oltului
se rostogolea roșul asfințitului
te iubesc acum
când visele îmi răscolesc amintirile
în depărtările unui alt univers
mai domestic și mai curat
te iubesc
cu poemele care străbat melancolia
așternutului de frunze moarte
întâiului de septembrie

te voi iubi
în toate diminețile vieții
cu toate tăcerile împiedicate
de iarba așteptărilor
te voi iubi mereu
cu toate cuvintele scrise și rostite
trecute prin inelul nostalgiilor
șlefuite sau ancestrale
elevate sau arhaice
mereu te voi iubi
limba mea română
patria elegiilor mele
din fiecare toamnă

un pahar și o femeie
(crochiu)

am văzut o femeie ieșind dintr-un pahar
cu buze senzuale și cu părul răvășit
bărbații se uitau la ea siderați
o răsfățau cu priviri languroase
printre rotocoale de tutun fin
și prin aburii băuturilor rafinate

am constatat că femeia
ieșise din lampa lui Aladin
ca un duh al mângâierii, al speranței și al liniștii
al iubirilor ardente și periodice
ca o licoare binefăcătoare
pe buzele și în trupurile bărbaților
mereu doritori de nuanțe tribale
ale aceleași nemuritoare eva

în acel moment am știut că femeia
care iese din paharul vieții ca o patimă
în deșertul sentimental al iubirii
cu arome de vin roșu de Marsala
sunt eu

nu sunt nimic

nu sunt nimic… poate… o petală doar
din macul sângerând
care curge printre cuvintele de dor
o lacrimă albastră din cristalul
zăpezilor care ne desparte acum
sau poate doar un vers într-un poem
ilustrat cu flori desenate pe hârtia așteptării

nu sunt nimic… poate o rază doar
din lumina umbrei tale
ascunsă în ruina unui castel uitat
din visele pierdute pe alei cu stele
strălucind în inefabilul iubirii
poate, o notă doar în cântecul
ce-mi răvășește inima
așteptând să vii să împărțim tăcerea
în târziul unui nopți satinate

nu sunt nimic… poate o șoaptă doar
în universul tău…
.

Fii primul care lasă un comentariu!

Scrie un comentariu!

Adresa ta de email nu va fi publicată


*