DAN TIPURIŢĂ (Bucureşti)*Medicul veterinar şi poezia lui Biogenetică*

Am început să scriu de la 10 ani. Primele publicații au apărut în revista literară Luceafărul începând de la 16 ani. Am participat la cenaclurile literare ale vremii, Th. Neculuță, Labiș, Săptămâna, publicând în revistele literare.
Apoi am avut o întrerupere în publicații de 30 de ani, perioadă în care am scris fără a mai publica.  începând din 2011 am editat 14 volume de poezie proprii și 3 în antologii. În prezent am două volume de poezii care așteaptă să fie editate.
În prezent colaborez cu diferite reviste literare, făcând parte din colectivele de redacție ale revistelor Dialoguri Culturale, Cetatea lui Bucur și Arena literară.
Ca noutate în poezia românească, am adus poezia biogenetică, apreciată de criticii literari ca pe descoperirea unui drum inedit , pornind de la conceptul de biogeneză, o sursă de inspirație de bun augur . 
 
 
De ce poezia biogenetică?
 
Pentru că este cea mai importantă și frumoasă poezie pe care ne-a dăruit-o Creația . Ea este în noi și în afara noastră, noi suntem figurile ei de stil, o trăim recitând-o inconștient acolo, în partea din spatele vorbirii, unde numai subconștientul ne poate auzi , o vedem cu orbul retinei, în adâncul cel mai strălucitor al privirii, neuronul îi descifrează înțelepciunea încă neînțeleselor sale versuri.
Pentru că genetica este metafora ei cea mai de preț. Pe ea o intuim, o desfacem în silabe, vocale, iambi suitori, trahei, și abia  reușim să-i pătrundem sensurile.
Savanții o așează pe portative noi, cântându-i în toate gamele simfoniile cromozomilor.
Ea este mereu alta, o fată frumoasă care ne uimește continuu chiar și  încă nenăscutele noastre simțuri.
Poezia mea caută să pătrundă lumea ei fascinantă, în spațiul dintre celule, în ,,spiritul adâncurilor “, acolo unde  ați putea vedea ca mine, puțin mai altfel, prin carotidele ploii curgând noiembrie, să puteți auzi nașterea și moartea frunzei, calul pulsului bătând toaca drumului, să puteți călări vulturii răsuflării, în lacul lacrimal să vi se îmbăieze nimfa viitorului.
 Și astfel, prin această poezie, să cunoști ereditatea prin care poți transmite genetic un zâmbet frumos, să înveți să recunoști puntea de aur dintre cele două lumi, dintre viață și moarte,  – intervalul – unde sălăsluiesc îngerii, pentru că ea,  poezia biognetică, are ca  și  tine, a d. n.-ul ei prin care-şi transmite darul de a fi înţeleasă
Eu cred in poemele geneticii, anatomiei, histofiziologiei, născute în universul trupului omenesc, în lumea auzului, văzului, osteocitelor, hematiilor, ca o adoraţie a Tainei.
 
 
Opera literară
Volume proprii
 
1.  -Versuri de demult  -volum de poezie- ed. Semne 2012
2.  Diamante pe coroana albă –poezie  ed. Semne 2012
3.  -Goodbye Florida  –volum de poezie-  ed. Semne 2012
4.  -Vânzătorul de iluzii –volum de poezie -ed. Semne 2012
5.  -Heterozis – volum de poezie  -ed .Semne 2012
6.  – Filogenie    volum  de  poezie  antologic,  cuprinde  selecțiuni  din  primele  5  volume  apărute  anterior  ed. Semne 2012
7. -Plecați, Pământul se mută ! – volum de poezie ed. Semne 2014
 8.  -Cromozomi din genunchi de femeie –volum de poezie ed. Semne 2014
9. -Magia eredității  -volum de poezie –ed. Semne 2015
10. -Genetica îngerilor –volum de poezie  ed. Semne
2015
11. –A.D.N.-ul fericirii –volum de poezie –ed. Betta 2016
12.  –Să ne iubim deşertăciunile- volum de poezie  -ed. Betta 2016
13.  La sărbătoarea genei cu dragoste- volum de poezie ed. Betta 2016
14 – Dreptul de a fi neuitaţi –volum de poezie ed. Betta 2017
 
Volume colective
1.- Meridiane lirice-Antologia universală a poeților români contemporani –volum de poezie  ed. Armonii Culturale 2012
2-  Paradigme virtuale  – volum de poezie  ed. Pim 2014
3.-  Antologie de cenaclu – volum de poezie
ed. Cetatea cărții 2015
 
Referinţe critice  – selectiv şi cronologic
 
Ion Lazu – Cuvânt de regăsire
Doina Sterescu – Tânăr în amurgul maturităţii
Gheorghe Stroia –Poetul Dan Tipuriţă
Ioana Grigore – Citindu-l
Elisabeta iosif – Corolele iubirii
Aureliu Goci    Mărturisesc
Eliza Roha  – Astăzi avem un regal poetic
Nicolae Georgescu – Metamorfozele viului
Vasilica Ilie –  Poezia biogenetică a lui Dan Tipuriţă
Lucian gruia – Să ne iubim deşertăciunile şi celulele
Geo Călugăru – De cum am descis cartea
Mihai Antonescu – Dan Tipuriţă e implicat
Aureli Goci – Câmpiile sufletului şi misterele fericirii
Geo Călugăru – De ţinut şi luat aminte
Victor Atanasiu – Contrar fizionomiei
 

 

 
atât de aproape
 
trebuie să găsim în artere şi puţin sânge curat
cel din care se alăptează inima copilăriei
să căutăm în corola nării  dulcele parfum
al jucăriilor noastre roase de gesturi necontrolate
în auz  ritmul jucăuş al numărării naive
de dinaintea neuitatelor jocuri
 
acelea care tare demult
au locuit pe marginea străzii
 
şi atunci
nerotită în axa globul ocular
pulberea amintirii ar putea exploda
s-ar prăbuşi în gaura neagră a luminii
ecoul strălucirii ei ne-ar orbi
până dincolo de chiasma optică
 
ne-am privi în noi cu telescopul minţii  
vederile s-ar apropia într-atât
încât retinele noastre ar orbi
în nemăsurata lor  îmbrăţişare
 
 
libertatea de a fi închis
 
sunt eu
jefuitorul de suflete noi
cel care în lectica frunzelor albe
vă plimbă iluzia visării
inculpatul ce nu şi-a încheiat socotelile
cu furtul copilăriei de aur
şi încă se mai joacă cu sclipirile lacrimilor vesele
cel care îşi ţine azilanţii sângelui
în lanţul unui puls neruginit
ce smulge stelele de pe epoleţii  nopţilor degradate
ce vă tulbură adesea tăcerea şi nu vă lasă timp
să vă odihniţi retinele
pe metafora frunzelor încă nescrise
cel care pentru voi şi-a tras vocea la xerox
să nu se mai piardă în uitarea auzului
cu sunetul ei vă puteţi uda zilnic
florile imaginaţiei tinere
sunt eu cel care  în maternitatea acestei dimineţi
am săvârşit delictul de a mângâia zorile pe creştet
ce uite tocmai au născut distocic
un soare palid firav şi icteric
el bineînţeles nu poate ajunge pentru toţi
nici măcar
pentru topirea calotei glaciare a indiferenţei
şi pentru toate acestea şi pentru multe altele
m-au condamnat să-mi ispăşesc
în carcera celulelor voastre somatice
libertatea de a fi veşnic închis
 
ucigașul
 
să ştiţi că de câteva ori am ucis
 
întâi am ucis plânsul
care se preschimbase într-o viitură de lacrimi
îmi înecase  globul nepământesc al vederii
pentru asemenea potop nu se inventaseră corăbii
nici albii porumbei  ai speranţei
în trupul de lut nu se născuse anotimpul mângâierii
pe atunci hamacul zâmbetului
nu-şi construise puncte de sprijin în colţul buzelor
chiar şi pleoapele aveau gene cu dinţi
clipirea muşca din carnea însângerată a privirii
 
Doamne
şi câte nopţi albe alunecaseră în  ochiul nesomnului !
dar credeţi-mă
albia palmei nu se putea limpezi de aluviunile durerii
 
totuşi reuşisem să-mi procur un neuron tânăr
ca un scâncet de râs
ca o sminteală a înţelegerii şi
cu adâncă pioşenie îngenunchiasem
acolo la altarul nepăsător al încrederii
 
şi dintr-odată celulele m-au alpaudat frenetic
se făcuse în sala de spectacole a sinelui
atâta lumină
încât chiar mă priveam
ca un fost criminal executat cu o rafală de râs
 
ca o albă cădere
 
acum  umerii tăi  sunt fructele trupului
rodul sfintei şi naivei feciorii
le pipăie cu lăcomie privirile murdare
iar mie chiar
mi-e frică să nu le pângărească
viermii înflămânziţi după secretul seminţelor
după sensul ieşirii la suprafaţă al rodului

cuvintele mele se sfiesc să-şi întindă mâinile
să le adune pe amândouă cu palma vocalelor 
aştept să-mi cadă singure
în coşul cel larg al pieptului

în el  am adunat cu timpul o inimă roşie
un suflet uşor şi transparent
câteva artere şi vene perechi frumos împletite
doi plămâni cu aer proaspăt şi rece
câteva capilare şi nervi subţiri
ca o iarbă pentru décor

şi în special fructele iubirii ce mi-au venit singure
din ramurile dorinţei numai aşa
pentru a-mi alunga liniştea
mai sus de doina tânguitoare a mugurilor 
care iată
în curând vor rodi câţiva fulgi
ca o albă cădere
a noii şi iernaticei mele iubiri
 
 
în cele din urmă
 
m-am hotărât să înfiinţez partidul fericirii
aici desigur voi fi ales preşedinte
voi pune pe liste câteva raze de soare
doar ele ştiu să lipească pe nori afişe electorale
astfel
încât să nu se poată desluşi prezicerea vremii
au urmat clasele primare la şcoala strălucirii
voi lua măsuri
 
ca nici o ascultare subversivă să nu mai circule liberă
nici o mirare să nu se mai îndoiască de binele altuia
prea alergăm zilele cu teama de a nu le mai trăi
pe unele chiar le ocolim cu o frică ciudată
le ţinem porţile dimineţilor mereu închise
parcă ne-au ruginit cheile albe ale curiozităţii
 
dar eu ca preşedinte
voi recupera de pe catapeteasma altarelor
rugăciunile acelea rostite degeaba
care iată
stau şi acum
spânzurate de marginea icoanelor
cu şoaptele buzelor voastre încărunţite în pioşenie
ca o năframă de ceară cursă
din lumânările arse ale nevoinţelor sufleteşti
 
 
hainele
 
constat că nu mai am haine
potrivite pentru asemenea vremuri
pe unele nu le mai ştiu îmbrăca
altele mi-au rămas  mici în partea lor nevăzută
câtorva le-au crescut rupturile
un fel de bărbi scămoşate
 
cele mai multe şi-au pierdut buzunarele pielii
pe acelea de lângă suflet în care-mi ţineam răbdarea
buna cuviinţă iubirea aproapelui smerenia
şi desigur
pentru că hainele mele de slavă
de mult le-am lepădat
 
acum le voi încerca pe cele muritoare
sărace cu duhul
în care mi s-a promis că voi fi fericit acolo
în predica de pe munte
unde mi-am îngropat strămoşul meu creştinesc
ca să nu-mi uit rădăcinile genealogice
şi la care mereu mă întorc
 
să-mi  iau câte o şoaptă de fericire
pentru a îmbălsăma în buna credinţă
neîmplinirile
 
drumul de promenadă
 
mi s-a lipit țărâna de talpă ca de sânge
îmi înfășor calea cu drumul
pas cu pas
în fața mea privirea mă trage / mă respinge /
târându-mi răsuflarea prin aerul rămas
 
nu cred că am vreo țintă sau scop și destinații
nici talpa o iubire cu mare drag de mers
m-am mai oprit cu truda sudorii
pe la stații
și gâfâitul minții cu drumurile l-am șters
 
am construit șoproane pe căi
aplecători
sau ziduri mai solide cu ritmuri și cu rimă
clădiri din versuri albe vopsite uneori
cu flori multicolore culese din retină
 
cred că-am lăsat în urmă un drum de promenadă
chiar dacă uneori cu-un scris mai neciteț
și poate câteodată hoinărind pe-o stradă
vă voi adăposti de ploaie
sau îngheț
 
 
viitura
 
m-ai înecat cu-un zâmbet
ai și plouat la deal
mi-ai fost ca viitura de-a lungul venei cave
eu mi-am salvat căderea la brațu-ntins de mal
prin  floarea de iluzii
cu frunzele firave
 
mi-am scos apoi gândul din apă pe culori
am îmbrăcat o stare ca pentru o nouă eră
îmi mai sculptez secunda cu dalta uneori
să fie o zi frumoasă ca tine
 
efemeră
 
acum stai  agățată la gâtul unei crengi
divină transparentă crăiasa albă a zilei
îți dăruiesc auzul pe care-l înțelegi
ca pe-un sărut al frunzei
pe buza de argilă
 
căci mândră peste toate te risipești în mine
cu-mbrățișarea pleoapei lipită pe cornee
tu înecato-n zâmbet
văzuto prin orbire
zidito dintr-o apă ca osul
de femeie
 
 
e-mail către o prietenă
 
au interzis zăpada pe bulevardul minţii
va circula gândirea lejer în sus / în jos /
au smuls din tencuiala bisericilor sfinţii
să cureţe trotuarul cu rugăciuni pios
 
s-a dat permis de voie să se vâneze fulgii
cum se-mpuşcau odată cu sperietoarea ciori
noi doar schiem cu ziua pe povârnişul muncii
zăpada o poartă-n lesă  copii la urători
 
de viscol nu se ştie l-au potolit cu-o palmă
mai suflă-n buzunare sărac cum e de fel
mai face o bordură mai scapă o sudalmă
să lecuiască hazul vreunui fulg rebel
 
aşa că iarna iată s-a-ntors pe un călcâi
s-a năpustit în creierii nordului năpastă
fulgul e  fantomă în capul Nu-ştiu-cui
mai bântuie-n celula nervoasă din vreo ţeastă
 
deci draga mea pe aici s-au luat deja măsuri
ne albesc poeţii cu scrisul pe hârtie
sau cu  vreun zâmbet tandru lipit de albii nuri
ai iernii ce-o iubisem doar în copilărie
 
 
cântec de şatră
 
iubito-ţi recomand un trai nomad
sub cortul zilei casă ca de piatră
eu pot să-ţi sap în râul lunii vad
pentru căruţa inimii de şatră
 
să ne iubim sub coviltirul scund
cât sorb din miezul nopţii răsăritul
ca ochi de ban să te învârt rotund
plătindu-ţi cu nadirul şi zenitul
 
chiar de-mi vei umple ochii de pământ
sau de mă vei privi cu dorul lelii
eu te voi strânge-n braţe până când
îmi voi topi în tine bronzul pielii
 
apoi te voi şopti în patru zări
cu tot aratul pântecului reavăn
şi loc mirosului ţi-oi face-n nări
ca aşternut pentru un cânt de leagăn
 
– dă-mă în cărţi ca-n jocul tău de muze
să mi se facă de noroc şi mie !
 
și-ţi fac sărutul un castel de buze
în care vom domni o veşnicie
 
 
Poeziile au fost extrase din volumele — Dreptul de a fi neuitați –ed. Betta 2017 și  — Încoronarea macilor,  —  în curs de apariție
 

Fii primul care lasă un comentariu!

Scrie un comentariu!

Adresa ta de email nu va fi publicată


*