CONSTANTIN CRISTESCU (Botoşani)*Poetul iubirii*

MĂ ÎMPLINESC

Mă împlinesc cu fiecare pas,
Mă împlinesc în adieri de vânt,
Mă împlinesc în urma ce o las,
Mă împlinesc în umbra de cuvânt.
Mă împlinesc cu sufletele voastre,
Mă împlinesc în undele de lac,
Mă împlinesc cu zările albastre,
Mă împlinesc cărările ce tac.
Mă împlinesc amurguri liniştite,
Mă împlinesc atunci când plâng,
Mă împlinesc cuvintele zidite,
Mă împlinesc potecile de crâng.
Mă împlinesc iubirile târzii,
Mă împlinesc în trupul unui tei,
Mă împlinesc în vise de copii,
Mă împlinesc prin ochii ei.
Mă împlinesc în galbenul de lună,
Mă împlinesc în suavele şoapte,
Mă împlinesc în lumea mea nebună,
Mă împlinesc,sunt călător în noapte.
Mă împlinesc în doinele de seară,
Mă împlinesc lucirile din stele,
Mă împlinesc păcate cu povară,
Mă împlinesc,e toamna vieţii mele.
Mă împlinesc în timpul ce v-a sta.
Mă împlinesc doar în iubirea ta…..

NE CRESC DESTINELE ÎN VISE

Ne cresc destinele prin vise
Şi-n zborul nostru nu simţim,
Cum amintiri rămân ucise,
Când în amurguri ne iubim.

Ne cresc destinele prin vise
Şi ard prin flăcări peste noi,
Cuvinte care sunt nescrise,
Sub umbre calde de zăvoi.

Ne cresc destinele prin vise,
Le savurăm şi chiar dorim,
Să ascultăm romanţele promise
Şi să visăm că ne iubim.

Ne cresc destinele în vise
Şi prunci am vrea din nou să fim,
Cu aripile către cer deschise,
Să naştem vise din destin…
Constantin Cristescu

ULTIMUL PAHAR…

Paharu-n care cerul meu se scaldă,
Mai gol de clipe-n ultimul lui rol,
Mi-a dăruit tristeţea ca pe-o nadă,
Să mi-o sorbesc şi să mă fac matol.
Să plângă-apusul struna de ghitară,
În timp ce eu din amintire mă adun,
Şi-ţi mângâi coapsa-n fiecare seară,
Cu umbra paşilor pierduţi pe drum.
Înmuguresc toţi pomii de lumină,
Eu lăcrimez prin umbra unui nor,
Căzând din soare raza lui senină,
Prin zori îşi crapă muguri de fiori.
Paharu-n care cerul meu se scaldă
Mai gol de clipe-n ultimul lui rol
Mi-a dăruit tristeţea ca pe-o nadă
Să mi-o sorbesc şi să mă fac matol.

MI-AI DĂRUIT…..

Mi-ai dat mai mult decât ţi-aş cere,
Poate mai mult decât ţi-aş fi cerut,
Cuvântul tău îmi este-o mângâiere
Şi-i umbra caldă a primului sărut.

O clipă răvăşită pe cer încerc să las,
În somnul ei de linişte şi de stele,
Eu sus în aştri voi face mic popas,
Din nori vor plânge lacrimile mele.

Eu nu te uit şi-n gând te voi purta,
Te rog fereastra nopţii tu deschide,
Lumina de la lună, sărut-o ca-i a ta
Şi mângâie-mi iubirea, n-o ucide.

Căzânindu-se încet luminile de lună,
Prin trupul nopţii, peste vise zboară,
La tine-or coborâ uşor să-ţi spună,
Că te-oi iubi tăcut în fiecare seară.

Mi-ai dat mai mult decât ţi-aş cere,
Poate mai mult decât ţi-aş fi cerut,
Privirea ta îmi este-o mângâiere
Şi este caldă umbra primului sărut.

2 Comments

  1. Domnului Constantin Cristescu:

    Despre oameni cu chelie
    Se spune ca-s eminenti,
    Chiar daca si-aprind faclie
    Pentru mine sunt absenti.

    Poate si-au stricat penita
    Sau s-au-mpiedicat de-un gand
    Ori ii strang pe cap bentita,
    Dar gresesc din primul rand.

    Zice-o vorba din Scriptura:
    ,,Sa iti vezi de paiul tau!”
    Nu invidia cu ura,
    Lasa barna-n ochiul meu!

Scrie un comentariu!

Adresa ta de email nu va fi publicată


*


Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.