CONSTANTIN TRIŢĂ

Născut la 10 ianuarie 1957- în comuna Bârza,Județul Olt
Domiculiul stabil este- în orașul Piatra Olt, Aleea Viilor nr 2,Județul Olt .
Studii postliceale Școala de operatori Rc din cadrul Ministerului Transporturilor.
Debut în poezie 1985. Premiul pentru debut în poezieal revistei ,,În Slujba Patriei „1980.
Volume de autor:,,Trubadur prin dragoste”-2014 ; ,,Doar pentru tine”-2015; ,,Patimi și iubir”1-2016;
Apariții în antologii:,,Cioburi de vise” 1-2013 ,,Raiul cucerii”2014, ,,Tata”2014; ,,Cioburi de vise”2-2014; ,,Undeva în poezie”2014; ,,Călătorie în regatul cuvintelor” ,2014; ,,Fiori de taină” 2015; ,,Poezii de primăvară”- Colecția Olănești -2015;-,,Poezii de Vară”- Colecția Olănești; ,,Poezii de toamnă” ; Poezii de iarnă -Colecția Olănești; ,,Cioburi de vise” 3-2015; ,,Căpușa -2015; ,,Satule izvor de dor”-2015;
Aparții în reviste; Revista ,,În Slujba Patriei”;Revista Dor de Dor-; ,,Revista Afrodisiac literar”;Revista ,,Amprentele Sufletului” ;
Revista ,,Rusidava Culturală”

 

Adâncuri roz

 

Zorile traduc efervescența,
Nerăbdări ascunse și-ntrebări,
Toamnele-ndrăznețe și esența
Ploilor sătule de-așteptări.

Palmele ating și conturează
Trupul metaforicelor flori
Ce aruncă epitete-n frază,
Curcubeie stranii și culori.

Buzele reinvestesc sărutul
Verilor intinse printre rânduri
Ce aruncă în pustiu urâtul
Și păcatul ultimelor gânduri.

Tălpile alunecă prin iarbă
Scuturând ispite indiscrete
Cînd luminile încep să fiarbă
În adâncuri roz și desuete .

În albastru ochilor, străluce
Fericirea mărilor…nebune,
Rătăcite clipe, zăbăuce
Și-adevărul,care, nu se spune.

 

Sâmbăta aceasta

 

Înroșite clipe…încrustează dorul,
Ridurile vremii spaimele ascund,
Clipocește încă-n simfonii izvorul
Coborând aiurea, vesel și rotund.

În alcovul tainic, scânteiază vise,
Se aprind luceferi, zboară licurici,
Orizonturi calme…par…a fi decise
De-ndrăzneli abile, pline de lipici.

Ploile de fluturi…scutură destinul,
Pulberi de aripe curg peste soroc,
Dantelate bluze, dezgolind puținul
Toarnă-n așternuturi, patimă și foc.

Năvăliră furii…lacomi…dimineața,
Ca o șoaptă-ncinsă de atingeri vii,
Palmele-s olarul…buzele dulceața
Alergând în trupuri, mii de bidivii.

Înfloresc instincte, jubilează cerul,
Fulgeră-n iubire har dumnezeiesc,
Ocolite gânduri, prins-au efemerul
Sâmbăta aceasta…iar…păcătuiesc.

 

Rugă tîrzie

 

Păstrează-mă în veșnicii aprinse,
Ascunde-mă în maci și-n trandafiri,
Când fluturi-s cu aripile-ntinse
Pictând geneza marilor iubiri.

Mă dăruiește…viselor nebune,
În dimineți de rouă și lumini
Și-nvață-mă cu-a ta înțelepciune
Să iert păcatul…magicilor crini.

Împerechează așteptări și clipe,
Tăceri înlăcrimate-nspre apus,
Când pasiuni încep să se-nfiripe
Și soarele de dor…este răpus.

Mă-ntinde-apoi în așternutul moale,
Răsfață-mă cu îndrăzneli firești,
Mă scaldă-n infinituri…ireale
Și dă-mi puteri de vis…dumnezeești.

 

Ning oglinzile minciuni

 

Dragostea-i risipitoare,
Răsărind dinspre noroc
Ploile…sunt trecătoare,
Cai se vând la iarmaroc.

În fântâni, apusul cântă,
Ning…oglinzile minciuni,
Macu-i mire fără nuntă…
Săptămâna-ncepe…luni.

Banii nu mai au valoare,
Palmele-s făr-de contur,
Dacă mâine…va fi soare
Dintre raze-am să te fur.

Nefirescul…parcă-i lege,
Clipele-au rămas tot reci,
Cine-a seamănat, culege,
Nu-s motive să mai pleci.

Sărutări…sunt prea puţine
Timpul prăznuieşte-n post
Nu roşesc, nu mi-e ruşine,
Sunt acelaşi care-am fost.

 

Alerg acum spre tine libertate

 

Dintre iluzii veşnic ponosite
De-a valma puse în năluci de fum
Aleg un madrigal şi trei ispite
A mă-nsoţi pe nu ştiu care drum.

Tot amânat-am clipelor prea-plinul
Carisma închizând-o în tăceri
Şi-amestecând cu umbrele destinul
Am risipit prin suflete…poveri.

Alerg acum…spre tine…libertate,
Deşi abia, abia, te înteleg,
Răstălmăcind cuvinte-ncrucişate
Păcatelor…din care te culeg.

Paşii rebeli…au început să doară
Smerite dimineţi, mă definesc
Când liniştea în aşternut coboară
Şi-n braţe, iată, mi-te regăsesc.

 

Cuvântul tatei

 

Azi dinspre casă fulguie şi ninge,
Miroase-a sărbători dumnezeeşti
Şi parcă-n mine inima se strânge
Ştiind că şi acum departe-mi eşti.

Afară toarnă…cu noian de stele,
Coboară doinele dinspre păduri
Şi ţurţurii lovesc…în giurgiuvele,
Când dintre amintiri o să mă furi.

Aş vrea o pâine caldă şi o joacă
Colinde dulci pe-o aripă de vânt
Şi brazii îmbrăcaţi în promoroacă,
Cuvântul tatei…magicul cuvânt.

Mi-e dor de clipa-mbrăţişerii care
Mă încălzeşte blând şi mă răsfaţă,
Topindu-mă încet precum o floare,
La fiecare şoaptă…sau povaţă.

Azi dinspre casă fulguie destinul,
Alerg spre el cu-aripi de poveşti,
Pentru-a sorbi la gura sobei vinul
Şi vraja dulce-a casei părinteşti

Fii primul care lasă un comentariu!

Scrie un comentariu!

Adresa ta de email nu va fi publicată


*