VĂDUVA ANDREEA (Filipeştii de Pădure-Prahova*Poetă/

Numele meu este Văduva Andreea, am 27 de ani. Vin dintr-o comună micuţă ce aparţine judeţului Prahova. (Filipeştii de Pădure / România).
Compun în mare parte vers romantic, însă cochetez şi cu poezia erotică, satiră/pamflet, şi mai nou cu genul Haiku, poezie de origine japoneză.

Am apărut în antologii, după cum urmează:
„Lyrics et prosa”. Vol.1 (editura Naţiunea)
„Ieri ca prin vis” (editura Editgraph)
„Festivalul internaţional de creaţie literară „Grigore Vieru”, ediţia aV-a. (Societatea Culturală Apollon România)
Am publicat pe diverse site-uri/publicaţii online :
– Revista culturală „e-Creator”
– Ziarul hunedorean „Avântul liber”.
– Revista „Popasuri Culturale Româneşti”.
– Revista „Renaşterea Ruşeţeană”.
– Revista de cultură, artă și civilizaţie „Apollon”.
De asemenea, am participat la câteva concursuri şi festivaluri:
– Festivalul internaţional de poezie şi epigramă „Romeo şi Julieta la Mizil”, ediţia a VIII-a, 2014-2015.
– Festivalul internaţional de creaţie literară „Sunt iarbă. Mai simplu nu pot fi.”, ediţia a V-a, 2017 ( m-am clasat pe locul 3)
– Concursul Național de Poezie de Dragoste „Leoaica tânără, iubirea”. , ediția a XVII-a, 2017.
– Concursuri lunare de Haiku.

Şi dacă într-o zi…

Şi dacă într-o zi
ne vom revedea,
Având la braţ un „El”,
având la braţ o „Ea”,
Să nu-ţi ascunzi privirea
de ochii mei căprui…
Eu te-am iertat demult,
fruct oprit şi amărui.

Şi dacă într-o zi
o să-ţi aduci aminte,
De vina ce o porţi,
de lacrima-mi fierbinte,
Te rog, nu te întoarce,
că azi nu mai sunt tristă.
Te-am şters cu greu din suflet
cu-a uitării batistă…

Şi dacă într-o zi
o să mă vezi în toate,
Este pentru că, vezi tu,
soarta îmi face dreptate.
În zadar o să mă strigi
şi-o să mă cauţi, zălud,
Printre sute de femei,
că eu nu am să te-aud.

Şi dacă într-o zi
o să te întrebi ce fac,
Dacă mă mai doare
sau mi-am găsit leac,
O să-ţi spun atât…,
am rămas c-o rană,
Peste care, timpul,
bandaj de nisip, toarnă…

Te invit, destin…

Te invit, destin,
La un pahar de vin,
Sau la o ţigară…
Zi, vii astă-seară?
Îţi voi da să bei,
Şi-o cafea, de vrei,
Neagră şi amară,
Ca viaţa mea,ocară!

Hai zi, destin zgârcit,
De ce nu-s fericit?
Rândul mi-l aştept,
Dar tu mă tragi în piept,
Mă amăgeşti cu-n strop,
Apoi trimiţi potop,
Parcă-am fi duşmani,
De un car de ani…

Of, ce mă aşteaptă?
Tot o viaţă nedreaptă?
Am obosit, destine,
Să mă tot lupt cu tine,
Puterile mă lasă,
Singurătatea-apasă,
Moartea-mi dă târcoale,
De-atâta chin şi jale….

Te invit, destin,
La un pahar de vin,
Of, ce mă aşteaptă?
Tot o viaţă nedreaptă?
Hai zi, destin zgârcit,
De ce nu-s fericit?
Am obosit, ştii bine,
Să mă tot lupt cu tine…

Du-te la fereastră….

Hai, du-te la fereastră,
Vezi stropii ăia mari?
Sunt…lacrimile mele,
Plânse cu ochi amari.

Încearcă să îţi spună,
Că azi toate mă dor…
Dar tu n-ai cum s-auzi,
La geam ai pus zăvor.

Şi stau tăcute-acolo,
Şi se preling sărace,
De-a sufletului milă,
Ce-n mine stă şi zace.

Stai! Nu te-ndepărta!
Rămâi, rămâi un ceas,
Să te privesc prin ele,
E tot ce mi-a rămas…

Nu…nu plânge cerul,
De te întrebi, plâng eu,
Am înecat toţi…norii,
Cu voia lui Dumnezeu.

Anilor, mai daţi-mi pace…

Anilor, mai daţi-mi pace,
De ce oare vă grăbiţi?
Altceva n-aveţi ce face,
Decât să mă-mbătrâniţi?

Tăcut mă uit în oglindă,
Şi firele albe-mi număr,
Bătrâneţea mă „colindă”,
Moartea mă bate pe umăr.

Fruntea mi-e împovărată,
De riduri şi gând greoi,
De-aş mai fi tânăr odată!
Timp, dă-mi anii înapoi…

Copil fiind, mi-aduc aminte,
Ce tare-mi doream să cresc.
Ce-o fi fost în a mea minte?
Uite cum îmbătrânesc….

Doar în vechi fotografii,
Mă revăd, din când în când,
Of, aveam speranţe mii,
Trece vremea…alergând!

Şi-mi ia din al vieţii pom,
Frunze multe, că-i hapsână,
Transformându-mă, din om,
Într-o mână….de ţărână.

Fără tine, doamna mea…

Ce-ar fi bărbatul din mine,
Fără tine, doamna mea?
O fortăreaţă uitată,
Ruină, pe undeva…

Ce-ar fi bărbatul din mine,
Fără tine, doamna mea?
O dramă jucată prost,
Cu actori de tinichea…

Ce-ar fi bărbatul din mine,
Fără tine, doamna mea?
Un vapor pierdut în larg,
Pe care marea îl bea…

Ce-ar fi bărbatul din mine,
Fără tine, doamna mea?
O carte veche, prăfuită,
Pe care nimeni n-o vrea…

Ce-ar fi bărbatul din mine,
Fără tine, doamna mea?
Un suflet stins prea devreme,
Că fără tine n-aş putea…

Sunt geloasă!

Sunt geloasă pe cămaşa
Ce te-atinge-n lipsa mea,
Cumplit palmele mă dor,
Când ştiu că te simte ea.

Ah, ce m-aş preface-ntr-una,
Să te pot atinge întruna!

Sunt geloasă pe ceşcuţa
Din care cafeaua-ţi bei,
Ce te mai gustă, vicleana,
Când nu sunt în preajma ei.

Ah, ce m-aş preface-ntr-una,
Să te pot gusta întruna!

Sunt geloasă pe oglinda
Care îţi priveşte chipul,
În timp ce retina mea,
Se războieşte cu timpul.

Ah, ce m-aş preface-ntr-una,
Să te pot privi întruna!

Sunt geloasă şi pe perna,
Pe care o strângi la piept
E nedrept, ea să te simtă,
Iar eu…iar eu să te-aştept.

Ah, ce m-aş preface-ntr-una,
Să te pot simţi întruna!

Cum să-ţi mulţumesc?

Cum să-ţi mulţumesc,
înger blând,
C-ai părăsit
văzduhuri pline,
Şi-ai coborât
pe-acest pământ,
Să-ţi clădeşti un Rai,
cu mine?

Cum să-ţi mulţumesc
c-a ta aripă,
Îmi e culcuş
şi îmi e scut?
Cum apară
clipă de clipă
Sufletu-mi….
prea des cusut…

Cum să-ţi mulţumesc
că mângâi,
Unde alţii-au
dat cu palma?
Le simţeam
până-n călcâi,
Lacrimi, ce veneau
de-a valma.

Cum să-ţi mulţumesc
că-mi pui,
Pe buze,
zâmbete gingaşe,
Ştergând gustul
amărui,
Lăsat de iubiri
prea laşe?

Promite-mi că-mi
vei sta lângă,
Până te
voi răsplăti…
Ce zici?
Oare o s-ajungă,
Minim….
două veşnicii?

Ah, ce doare dorul…

Ah, ce doare dorul…
Ce dor îmi e, iubite,
De pasul tău cuminte,
Mângâind covorul.

Ah, ce doare dorul…
Ce dor îmi e de…tu,
Dar tu nu apari, nu,
Pustiu e dormitorul.

Ah, ce doare dorul…
Ce dor îmi e de-o clipă,
Când, sub a ta aripă,
Îmi odihneam trupşorul.

Ştii…când ai tras zăvorul,
Sufletul mi s-a rupt,
Cu lipsa ta mă lupt,
Ah, ce doare dorul…

O pasăre de-aş fi….

O pasăre de-aş fi,
Mi-aş face cuib,
În al tău piept,
Să-ţi simt bătaia inimii,
Cum bate cu a mea-n duet….

Iubite, şi dragostea ta,
Culcuş suav….
Culcuş suav să-mi fie,
Să-mi odihnesc aripa grea,
Din zboru-mi agonie.

Să mă acopăr,
Cu-al tău gând,
Ce numele mi-l strigă,
De frigul vieţii să mă apăr,
Amoru-ţi să mă frigă….

Uitare.

Dă-mi nişte detergent
numit uitare,
Să scap de
pata amintirii, care,
Îmi stă pe suflet,
…….mi-l apasă,
Şi-orice aş face,
nu vrea deloc să iasă.

Dă-mi nişte pansament
numit uitare,
Să-l pun peste rana
ce cumplit mă doare,
Să nu mai sângereze,
să nu se adâncească,
Şi să uite fiinţa
ce-a putut ea să iubească.

Dă-mi o batistă
numită uitare,
Să-mi şterg de pe obraz
lacrimile-amare,
Nu e zi, în ele,
să nu mă inec,
Să nu le simt gustul,
nemilos şi sec.

Dă-mi o clepsidră,
numită uitare,
Să dau timpul înapoi,
şi clipe trecătoare,
Să devină iar,
bucăţi rupte din Rai,
Când te iubeam nespus,
când şi tu mă iubeai….

2 Comments

  1. „Te invit,destin…”Îmi place titlul.Monolog interior emoționant,personificarea destinului dă o notă de farmec poeziei.

  2. Bună ziua ANDREEA.Mă bucur să întâlnesc întâmplător o tânără poetă…vecină cu mine,adică mai pe înţelesul,tău eu mă numesc MARCEL MORĂRESCU fost ŞEF DE MUZICĂ MILITARĂ şi un autentic şi apreciat COMPOZITOR de ROMANŢE(note,partituri muzicale) că sunt din CĂLINEŞTI iar tu din FILIPEŞTII de PĂDURE.Aş dori săţi spun că am citit câteva din creaţiile tale care mi-au plăcut şi aş dori o colaborare amicală de a-mi scrie ceva versuri la romanţele mele.Sigur că îţi voi da unele idei despre ce vei ”ataca”viitoarele versuri pentru romanţă precum; TITLUL ROMANŢEI,METRICA VERSURILOR,şi binenţeles TEMA ÎN SINE a viitoarei romanţe,precum; dragostea,iubirea,tristeţea,melancolia,nostalgia,frunze pe alei,iubiri frânte,etc.etc.etc.Deci mă bucur că ai apărut me meleagurile unde am copilărit eu trecând PROVIŢA şi ajungând la CLUBUL ”MINERUL”unde vedeam filme,STADIONUL ”MINERUL” unde se juca footbal,unde de ZIUA MINERULUI era o mare sărbătoare acolo la iarbă verde cu mici şi bere,special pentru minerii din mina PALANGA apoi se făceau BÂLCIURI,iar pe…GORGAN sus acolo mergeam cu caprele la păscut,şi ascultam RADIO BUCUREŞTI la aparatul meu de radio construit de mine.Toate acestea se întâmplau prin anii 1950-1954 când am plecat la ŞCOALA MILITARĂ DE MUZICĂ DIN BUCUREŞTI,5 ani de zile.Succes şi poate cu trecerea timpului şi a experienţei vei ajunge o…OTILIA CAZIMIR sau ANA BLANDIANA.Numai bine.

Scrie un comentariu!

Adresa ta de email nu va fi publicată


*