MARIA RUGINĂ (Piatra Neamţ)*Poetă*IDEIA DE IUBIRE*

MARIA RUGINĂ a absolvit FACULTATEA DE ISTORIE-FILOSOFIE, Universitatea „ALEXANDRU IOAN CUZA – IAȘI. Trăiește în Piatra Neamț. A publicat trei volume de versuri – „IUBIREA DE IDEE,IDEEA DE IUBIRE” (2009), „CARTEA NEROSTIRII” (2012), „NEAJUNGEREA DE SINE”(2014). Are în pregătire trei cărți de analiză literară și versuri. A colaborat la alcătuirea mai multor antologii de poezie („SCRIITORI NEMȚENI”, „HAI-Hui”) și lucrări colective (Volumul aniversar „BEN TODICĂ”). Desfășoară o activitate zilnică, susținută de promovare și dezbatere a marilor idei care traversează gândirea umană, din cele mai vechi timpuri și până astăzi.

VIUL APEI

Mintea noastră-i ca un fluviu-
afluenții îl compun,
ajutându-l să-și croiască,
printre stânci, sortitu-i drum.
Dacă izvorașul știe
să-și aleagă consortanții,
albia-i se adâncește
pentru el, mereu prin alții.
Iar când marea îl încape
în îmbrățișarea-i vie,
își revarsă-n sânul ei
tot ce poate, tot ce știe.
Dacă trupul ei găsește
apa dulce, așteptată,
îl încoronează „VAL”,
peste malul – zid și poartă!

INTERACȚIUNEA CONSTANTELOR UNIVERSALE

Zestrea primă-a existenței,lăsată de Infinit-
ca PARTICULE PRIMARE, în SPAȚIU-TIMP nesfârșit-
este temelia dată a întregului proces,
care s-a inoculat în cele ce au premers.
Prin IMPULS – ca întâmplare sau inervenție pură-
se naște REACȚIA și MIȘCAREA, pe măsură.
Ele produc ENERGIE, ÎNFORMAȚIE și FORME,
așezând totu-n tipare capabile să transforme
uniformitatea fadă, care tace și premerge,
în grupări alimentate de ORDINE și de LEGE..
Aceste dimensiuni – deschise în tot ce sunt-
ne încap, ca purtători, și pe planeta Pământ.
Cei ce ies din așezare, sfidând chiar și Universul,
pot să se întoarcă-n Fost, spre a controla reversul!

„TRANZIȚIA” SPRE…NEANT

Genocidul este crima de-a ucide un popor,
otrăvindu-i vitamina, golindu-l de viitor!

SCENARIU:

Momește-l cu libertatea, goală și fără măsură,
însă, când întinde mâna, smulge-i pâinea de la gură!
Minte-l că-l așteaptă-o lume dornică să-l integreze,
dar lovește-l drept în creștet și ia-i dreptul să viseze!
Cumpără-i, încă din leagăn, sâmburii de viitor,
injectează-le, cu sete, viciul tău, în carnea lor!
Cultivă-i cu-nverșunare complexul de „comunism”
și împinge-i dezbinarea dincolo de paroxism!
Fă-l părtaș la tot ce-i putred, lăsându-i mirosul treaz,
iar dacă-și astupă nasul, zvâle-i sputa-ți în obraz!
Spală-i creierul cu dogme și adoarme-l c-un verset,
descărcându-i energia la „Sexul pe internet”!
Apoi, dă-i cutii frumoase, pistolașe, pocnitori
și incită-l să-i înjure, liber, pe conducători!
Leagă-l fedeleș cu legea, străină și neștiută,
și împinge-l în adâncuri, în sminteală și derută!

Iar când totul este OK și te-așteaptă-ai tăi cu cina,
șterge-ți botul hâd de hienă și mai stinge doar…lumina…

A FI, FĂRĂ SĂ FII

Pe un om ce și-a pierdut reflexele naturale,
nimeni nu va da vreodată nici măcar „două parale”!
Ocolit, cu disperare, până și de propriul sânge,
viața lui e raclă goală și nimeni nu îl va plânge…
Iar pe crucea-i – păpădie, sub privirea tuturor,
dilema hamletiană va rămâne-ntr-un picior…
A NEȘTI SĂ FII nu-i moarte, nici trăire în subsol,
ci „blestemul” necurmat al prezbaterii în gol!

POSTFAȚĂ LA „CARTEA VIEȚII”

Pe o MARE DE IUBIRE, vânturile și cocorii
n-au putere și viteză să-i supună toți fiorii…
Fiind INIMĂ NESTINSĂ, ea sloboade pe Pământ
LUMINA DURATEI VII, pentru „toate câte sânt…”
Și, strângând în brațe Zarea, o-nvelește în Azur,
punând gările-n mișcarea așteptărilor-retur !
E Puterea Absolută a pilonilor terani,
care udă și usucă TIMPUL MIILOR DE ANI !

ÎNAINTE DE ORICE

Te iubesc, așa cum plouă,
cum se scaldă Firea-n soare
și ghicesc în bobi de rouă
ce-ți dorești și ce te doare!

Te sărut, precum Zenitul
picură tremurător
viață pe sămânța castă
și-o-nvelește în ogor!

Te aștept, ca o poveste,
depănată pas cu pas,
neștiind de unde-ncepe
și nici cât a mai rămas…

EȘTI uitarea mea de sine,
saltul vieții în fior,
întruparea rugăciunii –
OM, STĂPÂN, MÂNTUITOR!

PULS DE UNIFORMITATE

Viața este-o pantă lină,
lustruită cu durere
și tivită cu lumină.
Pe ea, te târăști sau zbori,
între două borne fixe,
dătătoare de fiori.
Viteza îți aparține
și se măsoară-n puterea
de-a schimba răul în bine.
Diferența de nivel,
pe orizontala căii,
se-nregistrează la fel.
Dar, ca verticalitate –
prin scânteiere deplină –
FIECARE E CE POATE !

UNDE TREZE

Trec zilele în goană, pe cer și-n calendar,
strivind în clipe visul, cu-al dorului amnar…
Doar când pe Crucea Firii o iască răstignită
își scapă-n cețuri fruntea și în neclar s-agită,
apare, din senin, o vagă frământare,
ce umple poala ploii cu stele căzătoare.
Privesc pe geamul minții spectacolul iscat,
mă lepăd de-ntuneric, iau sufletul din raft
și, fără să-l deschid, îl las să debiteze:
„ÎN MINE NU-S FISURI, CI NUMAI UNDE TREZE”!

1 Comentariu

Scrie un comentariu!

Adresa ta de email nu va fi publicată


*