Traian Calancia *oraşul Săveni- Botoşani)*Proză satirică pe înţelesul tuturor*

SUPERSTIŢII

Jorj era un băiat tânăr, simpatic, probabil şi inteligent, ţinând cont de faptul că era absolvent al facultăţii de istorie.Am zis probabil, deoarece în ciuda progresului tehnic şi al exploziei informaţionale la care era martor direct, lucrând într-un institut de cercetări, era foarte superstiţios. Viaţa îi devenise un calvar.Nu se căsătorea, nu pentru că era urât sau sărac, ci pentru faptul că fetele pe care le cunoştea îl părăseau în cel mai scurt timp dându-şi seama de “boala” sa cu superstiţiile. Acum avea probleme şi la serviciu.Directorul institutului l-a chemat la el de nenumărate ori punându-i în vedere faptul că nu-i mai poate tolera comportamentul bizar.
-Jorj, de ce nu te-ai prezentat ieri la serviciu?
-Ştii şefu, ieri… a fost marţi şi eu marţea …
-Omule, tu eşti obsedat, eşti bolnav.Dar luni de ce ai lăsat biroul descuiat ?
-Am uitat să-l încui.
-Poate că ai uitat, dar te-a strigat Geogescu şi ţi-a spus, chiar când ieşeai pe poartă.
-Da, dar asta presupunea să mă întorc înapoi şi … eu … mie îmi merge rău dacă mă întorc din drum.
-Şi dacă tu eşti …cum eşti, de ce nu-ţi laşi colegii în pace şi le bagi şi lor în cap tâmpeniile astea de … superstiţii ?
-Păi, ei nu-mi dau pace, ei mă provoacă.
-Eu cred că tu eşti bolnav psihic.Te sfătuiesc să consulţi un psihiatru sau dă-ţi demisia şi cautăţi de lucru în altă parte.Ai la dispoziţie trei zile să-ţi găseşti medicul curant şi să te înscrii la şedinţele de tratament.E clar ?
-Da, şefu.
-Jorj !
-Poftim.
-Să ştii că problema este foarte serioasă.
Ştia Jorj prea bine că şeful lui vorbea întotdeauna foarte serios. Realitatea este că şi el ar fi vrut să scape de obsesia superstiţiilor, dar nu ştia cum.Cumpără câteva ziare cu mică publicitate, îşi notă câteva adrese ale unor cabinete de psihiatrie şi chiar sună interesându-se de preţul şi durata tratamentului. Alese în final un cabinet la care i se garantase reuşita într-o singură şedinţă, deşi preţul era cam piperat.Fu programat chiar a doua zi dimineaţă. Îmbrăcat elegant şi cu încredere în reuşită, se prezentă la cabinet, la ora fixată.Asistenta de serviciu, îi intocmi o fişă cu multe date, după care îl introduse într-o cameră alăturată, unde fu primit foarte protocolar de un medic în vârstă.
-Sunt profesor doctor docent Calistrat Arnăutu, licenţiat în psihologie şi sociologie.
-Bună ziua.Eu mă numesc Jorj Prăpăstiosu, cercetător.
-Care-i problema dumneavoastră?
-Domnule doctor, eu sunt … foarte superstiţios. Din cauza aceasta, am probleme şi în viaţa mea particulară şi la serviciu şi …
-Luaţi loc aici în faţa mea, pe acest fotoliu şi vă rog ,când vorbiţi, să vă uitaţi în ochii mei şi să răspundeţi la întrebări cu foarte multă sinceritate. Problema dumneavoastră poate fi rezolvată într-o singură şedinţă de una-două ore, cu condiţia să fiţi cooperant şi sincer. Foarte deschis, da?
-Da d-le doctor.
-Uite cum procedăm, eu îţi voi spune Jorj, iar dumneata mi te vei adresa simplu cu “doctore” Ne-am înţeles Jorj ?
-Da, doctore.
-Perfect. Spune-mi de când eşti superstiţios ?
-Din copilărie.
-Părinţii dumitale erau superstiţioşi ?
-Nu, doctore.
-Şi atunci cum ai devenit superstiţios ?
-Din joacă, din discuţiile cu băieţii, cu prietenii cu care mă jucam.
-Ei erau superstiţioşi ?
-Nu prea cred, dar ştiţi cum e, unul spune una, altul alta, iar eu …
-… iar tu ţi le-ai însuşit pe toate luându-le de bune.
-Exact, doctore.Am ajuns robul tuturor superstiţiilor pe care le-am auzit.
-Păi atunci e foarte simplu. O să le luăm pe rând şi o să le “demolăm” exact aşa cum au fost construite. Jorj, tu ai să-mi spui o superstiţie iar eu am să ţi-o explic ca să vezi de unde provine şi astfel să nu mai crezi în ea. Să începem.
-Da doctore.Spre exemplu chestia cu găleata goală.
-Să stabilim un lucru. De unde iau oamenii apă?
-De la fântâni.
-Sunt multe fântâni ?
-Firesc, sunt foarte multe.
-Poţi ajunge vreodată în oraş sau la serviciu, sau oriunde te-ai duce şi să nu întâlneşti fântâni în cale?
-Nu poţi.
-Dacă sunt fântâni, sunt şi oameni care aduc apă?
-Sunt.
-Ca să ai găleata plină, trebuie să te duci cu ea goală?
-Trebuie.
-Consideri că oamenii nu au voie să circule cu găleţi goale?
– … sigur că au voie.Dar ar putea măcar să întoarcă găleata când întâlnesc pe cineva.
-Greşit.Găleata nu este niciodată complet goală.Abia când o întorci şi verşi şi ultimile picături, devine goală.
-Aveţi dreptate. Şi totuşi … de unde obiceiul de a o întoarce.?
-De la sate.Acolo unde toţi se cunosc între ei, în semn de scuză că i-a ieşit vecinului cu golul, ţăranul întoarce găleata, arătându-i că aceasta nu era complet goală ci că mai avea puţină apă. Dar la oraşe unde te întâlneşti cu sute de oameni deodată, ce ar fi să tot întoarcă găleata ?
-Aveţi perfectă dreptate.Chiar m-aţi convins.Dar … îţi merge rău când îţi iese cu golul?
-Nu. Din sutele de oameni care întâlnesc găleţi goale şi este imposibil de evitat acest lucru, mulţi fac afaceri bănoase în ziua aceea, sau câştigă la loto, sau cumpără ceva frumos ori folositor, sau văd spectacole bune, sau au aventuri amoroase de neuitat.Firesc, câţiva vor avea şi neşanse şi atunci aceştia fac legătura cu acea găleată goală.Ţine minte că nu există zi să nu te întâlneşti cu o găleată goală şi totuşi nu toate zilele sunt “negre” sau nefavorabile.
-Perfect, doctore.Cu asta am terminat.Explică-mi acum chestia cu mâţa neagră.
-Da. Încă din copilărie am auzit sau am citit poveşti cu vrăjitoare, zmei, diavoli etc.Spune-mi ce culoare are diavolul, cum arată?
-Negru.
-Corect.Dar Zmeul?
-Cred că tot negru.
-Bineînţeles.Smoala din iad cum e ?
-Neagră.
-O vrăjitoare, când face de obicei vrăjile?
-Noaptea pe întuneric.
-Vezi ? Tot ce e rău sau negativ este asociat cu negru. Cum se mai spune despre un om rău, cum este la suflet?
-Negru la suflet.
-Bravo Jorj. Care este animalul preferat al vrăjitoarelor?
-Corbul sau pisica.
-Aşa e. Şi dacă corbul este negru, pisica aleasă de vrăjitoare este tot neagră, nu?
-Sigur că da.
-Vezi? Oamenii s-au obişnuit să asocieze pisica neagră cu o vrajă, de asta se tem de pisici negre.În realitate, săracele feline nu au nici o vină pentru culoarea lor.
-Doctore eşti grozav! Încep să mă simt alt om. Să trecem la cifra 13.
-Desigur. Cunoşti tabloul cu “Cina cea de taină”?
-Da, am şi eu o reproducere, acasă.
-Spune-mi câte persoane stau la masă?
-Nu ştiu … ba da, cei doisprezece apostoli.
-Şi cu Iisus Hristos ?
-Treisprezece.
-Exact.Şi ce a făcut Iuda ?
-L-a vândut pe Iisus.
-Asta e.Oamenii au asociat cifra 13 cu un necaz, cu o întâmplare nefericită şi de aceea se feresc de 13.Dar în fiecare lună a anului există ziua de 13 şi asta nu înseamnă că la toată lumea le merge rău în acea zi. În astfel de zile, se nasc copii care vor ajunge poate regi sau conducători de state, sau prosperi oameni de afaceri, se celebrează cununii, se fac petreceri reuşite, se câştigă la ruletă sau alte chestii pozitive.Din nou, ghinioniştii vor asocia o nereuşită cu cifra zilei respective, dar este imposibil ca la toată lumea să le meargă numai bine.Neplăceri poţi avea şi pe data de 12 sau de 10 sau de 5 ale lunii, nu crezi?
-Exact, mai convins şi cu asta. Dar despre ziua de marţi ce poţi să-mi spui.?
-Ai ceva noţiuni de astrologie?
-Mărturisesc că nu.
-Atunci îmi va fi mai greu să-ţi explic, dar am să încerc. Vezi tu Jorj, zilele săptămânii sunt denumite în raport de numele câtorva corpuri cereşti. Luni de la Lună, marţi de la planeta Marte, miercuri de la planeta Mercur, joi de la Jupiter, vineri de la Venus, Sâmbătă de la Saturn şi duminecă de la Soare. Pământul se află, în univers, vecin cu planetele Venus şi Marte. În mişcarea sa el va fi pe rând mai apropiat ori de Venis, ori de Marte., gravitaţia acestora, având influienţe asupra climei de pe Pământ.Dintre cele două planete, Marte are mai multe influienţe negative asupra Pământului, atunci când trec una pe lângă alta, în sensul că atunci, anul este mai secetos, cu ploi puţine dar cu grindină şi descărcări electrice puternice, iarnă uscată şi geroasă, culturi slabe etc. Dacă planeta Marte exercită influienţe negative asupra Pământului, s-a presupus că şi ziua de marţi care a împrumutat numele de la această planetă, este defavorabilă oamenilor, lucru care categoric este fals.Eşti de acord cu mine ?
-Sigur că da, doctore. Continuăm?
-Bineînţeles.Spune-mi altă superstiţie
-Ce zici de prima joie după Paşti, că n-ar fi voie de lucrat …
-Asta are o explicaţie comică. Paştele este una din cele mai mari sărbători ale creştinilor.După un post lung, oamenii au trei zile ale Paştelui în care pot să bea şi să mănânce cât vor.Cum prima zi de Paşti este întotdeauna dumineca, după duminică, luni şi marţi, vine ziua de miercuri, zi de post, când bărbaţii mai ales, trebuie să lase băuturica şi lenea şi să pună osul la treabă.E greu de reluat munca după trei zile de chiul şi de huzur.Miercuri lucrează ei, dar cam cu ghionturi şi se duc la muncă mai mult de gura muierilor, dar gândul le este tot la băutura şi mâncarea care le-a mai rămas.Miercuri seara trag o spolocanie pe cinste cu ce a mai rămas, aşa încât joi dimineaţa abia dacă se mai pot trezi.La îndemnul muierilor de a se duce la muncă, au inventat scuza că prima joie după Paşti nu se lucrează.Dacă ar fi fost adevărat, ar fi fost menţionat undeva în evanghelie sau în scrierile bisericeşti.Preoţii nu recunosc o astfel de sărbătoare, de aceea ea se mai ţine doar de către leneşi şi necunoscători ai regulilor bisericeşti. Unii mai zic că n-ar trebui lucrate nouă joi după Paşti. Nu înţeleg de ce nu zece sau douăzeci.
-De acord cu dumneata.Şi pentru că tot suntem la capitolul sărbători, explică-mi chestia cu Grigore Teologul.Se zice că cine lucrează în acea zi, ologeşte de picioare.
-Este incorectă expresia „a ologi de picioare”, deoarece ologeală înseamnă neputinţa de a te deplasa şi deci nu poţi ologi şi de mâini. Sărbătoarea Grigorie Teologul este pe 25 ianuarie şi este o sărbătoare cu cruce neagră care practic nu se serbează.Superstiţia provine de la necunoaşterea termenului de teolog.Teologul este un specialist în teologie, disciplină care se ocupă cu expunerea şi fundamentarea teoretică a izvoarelor şi dogmelor unei religii.Ignoranţii şi inculţii au considerat că teolog s-a format din două cuvinte, te şi olog, adică te ologeşte. Complet fals. E clar?
-Foarte clar.Mă uimeşti, doctore, eşti o enciclopedie.
-Ei … nu chiar.Mai ai ceva, Jorj ?
-Tot legat de religie, de ce se zice că întâlnind un popă, îţi merge rău ?
-Asta e o superstiţie mai puţin răspândită. Provine de la faptul că preoţii facând slujbele de înmormântare, dacă îi întâlneşti pe drum, înseamnă că vin sau pleacă la un mort, ceea ce-ţi cam dă de gândit că viaţa este trecătoare şi te indispui.Dar un preot poate foarte bine să se deplaseuze şi cu alte treburi În afară de asta, preoteasa se întâlneşte în fiecare zi cu popa şi ar însemna să-i meargă tot timpul rău, lucru care nu se prea confirmă …
-Da, aşa e. De ce se zice că vărsatul piperului aduce ceartă în casă ? E adevărat?
-A fost adevărat, dar acum nu mai e.
-Cum adică, nu pricep.
-Ai răbdare să-ţi explic.Piperul este un codiment?
-Da.Are un gust şi un miros deosebit şi este foarte des folosit în prepararea mâncărurilor.
-Bineînţeles.Se cultivă în ţara noastră ?
-Nu ştiu … adică, sigur nu.
-Aşa e.Piperul a ajuns în România de foarte multă vreme, pe două căi, pe mare adus de negustorii de toate naţiile şi pe uscat,din zona Caucazului, adus mai ales de negustorii armeni. Era foarte scump şi foarte căutat. Fiind foarte scump, era firesc ca atunci când cineva îl vărsa , ceilalţi din familie să-l certe.Acum dacă este din abundenţă şi foarte ieftin, nu se mai certă nimeni.Nu crezi?
-Ba cred. Spune-mi doctore, cum e chestia că dacă vrei să-ţi meargă bine undeva, trebuie ca … acolo, să calci întâi cu dreptul.
-Ştii ce înseamnă să fii stângaci?
-Da, înseamnă să te descurci greu, să faci greşeli, să fii mai puţin priceput etc.
-Sigur.Deci, dacă ai călca undeva întâi cu stângul, ai deveni stângaci şi atunci preferabil este să calci cu dreptul, ceea ce ar însemna să te descurci mai bine.Nu-i aşa că e absurd ?
-Cred că da.Să vedem ce ar mai fi … Aha, chestia cu ochiul.Dacă ţi se zbate un ochi, e semn rău, dacă te mănâncă un ochi o să ai o supărare sau o să plângi.Ce zici de asta doctore?
-Ai să te miri dar chestia cu ochii este foarte aproape de adevăr.
-Aha, deci e adevărat ?
-Şi da şi nu.Ştii zicala populară „ţin la el ca la ochii din cap” ?
-Da.
-Ei, ochii sunt un organ foarte sensibil şi toţi îi apără şi îi îngrijesc, ştiut fiind ce ar însemna să rămâi fără vedere. Mi se pare foarte firesc ca zbaterea sau mâncărimea unui ochi să fie semn de îngrijorare, chiar de supărare, deoarece asta înseamnă că ceva, un curent, o răceală, un microb, un corp străin i-a deranjat.şi deci ochiul sau ochii sunt în pericol..Cum glandele lacrimogene se află în ochi, orice lăcrimare poate fi considerat plâns. Dar la fel de supărat este omul şi când îl doare ficatul sau stomacul sau orice altceva. Ce zici ?
-Zic că ai dreptate. Ar mai fi ceva…
-Ce anume ?
-Faptul că dacă te întorci din drum îţi merge rău.
-Mda.Să judecăm logic.Când pleci undeva, te porneşti cu puţin timp înainte, calculând cu aproximaţie cam cât timp ţi-ar trebui să ajungi la destinaţie.Da ?
-Sigur că da.
-Ei, în momentul când ai uitat ceva şi trebuie să te întorci înapoi, înseamnă să pierzi nişte timp?
-Absolut corect.
-Şi atunci ai şansa să nu mai ajungi la timp la destinaţie, nu? Dacă nu ajungi la timp, poţi pierde un tren, un autobuz, o întâlnire … să se închidă un magazin, să nu mai fii primit la un spectacol care abia a început etc.
-Foarte exact.Asta înseamnă că nu e bine să te întorci din drum, adică superstiţia este adevărată.
-Ba nu.
-Păi cum nu, dacă asta mi-ai demonstrat.
-Stai aşa, nu mă lua repede.
-Nu te iau repede, dar nu asta mi-ai demonstrat ?
-Ba da, dar …
-Nici un dar, înseamnă că superstiţia asta e adevărată, doctore.
-Omule, ai răbdare să-ţi explic.
-Ce să-mi mai explici, ai fost foarte convingător în ceea ce mi-ai spus. Dacă te întorci înapoi, îţi merge rău.
-De ce te grăbeşti cu concluzia, Jorj ?
-Pentru că acesta este adevărul. Asta e.
-Ba nu e aşa … şi te rog să nu mă enervezi …
-Păi de ce să te enervezi, dacă e adevărat. Ai vreo soluţie ?
-Jorj, ascultă-mă, tu eşti om cult, ai terminat o facultate, nu poţi crede toate tâmpeniile, toate superstiţiile.Nici o superstiţie nu este adevărată.
-Ba da, asta, ultima este adevărată.
-Ba nu e, Jorj !
-Ba e, doctore !
-Nu e, luate-ar dracu de încăpăţânat, că scuipi de trei ori peste umăr şi poţi să te întorci din drum, de câte ori vrei …
EROUL

La cramele de la Tverlovska, este ridicat un monument în memoria lui Stepan Stepanovici Krâşkin, eroul local care a murit la datorie – în cramă – înecat într-un butoi cu vin. Istoria sa este scurtă dar dramatică prin însăşi esenţa ei. Stepan Stepanovici, sau Steopa, cum îl alintau prietenii, era lucrător în cramele de la Tverlovska încă din fragedă copilărie. Îşi iubea munca, dar mai ales vinul, mai ceva ca ochii din cap. Era căsătorit dar nu avea copii, fiind preocupat mai mult de muncă decât de familie. Soţia era mai mult decât înţelegătoare, mulţumindu-se cu ce apuca şi ea din timpul liber al soţului sau din timpul liber … În ziua în care s-a produs evenimentul, Stepan Stepanovici se afla ca de obicei într-o stare de spirit „revoluţionar” capabil să rezolve toate treburile deodată sau pe rând … dacă altfel nu se putea. De serviciu la astupatul cisternelor cu vin, pe care tot el le destupase să vadă dacă nu s-a depreciat marfa, la ultima cisternă – un butoi rotofei din sticlă organică –  pe jumătate cu o licoare dumnezeiască , scânteind provocator în lumina difuză a proiectoarelor, lunecă spre interior şi se pierdu în valul curcubiniu de stropi, stârniţi de impactul cu ambrozia cerească. Calităţile lui de luptător, dârzenia asumării riscurilor, îl propulsau dintr-un colţ în altul al butoiului, preliminând victoria lui Steopa, care nu era la prima încercare de acest fel. Singur fiind, Steopa nu avea cui cere ajutorul. Paznicul de tură, un bătrân nevolnic, singurul martor al întâmplării, nici dacă voia nu putea interveni, mai ales că era obişnuit cu „luptele” de acest gen ale lui Steopa. Dar sorţii au decis de această dată, altfel.

Lângă monument, văduva îndurerată, consolată de colectiv, asiduu şi perpetuu, întreba şi primea răspuns la întrebări.

–Şi s-a chinuit mult, înainte de a muri?  – întrebă ea pe bătrânul paznic-.

–S-a chinuit … La început, striga şi ovaţiona ca la 1 Mai. Mai apoi, a mai ieşit de patru ori la toaletă, dar nu-i mai auzeai gura, nu mai putea vorbi.

–Teribilă moarte, dar ce nu-mi explic eu, băieţi, e … unde e vinul din butoi?

–Asta, stimată doamnă, este o enigmă pe care n-o vom cunoaşte niciodată. Steopa a murit, luând cu el secretul, în mormânt.

 

 

 

 

 

 

Fii primul care lasă un comentariu!

Scrie un comentariu!

Adresa ta de email nu va fi publicată


*