Luminița Ignea (Câmpulung Moldovenesc)*Poezie de amor*

Născută în localitatea Petricani, judeţul Neamț.
studii: Facutatea de Litere, Universitatea ”Stefan cel Mare” Suceava;
membră a Cenaclului ”Nectarie” din Vama și a Cenaclului ”Țara de Sus”din Câmpulung Moldovenesc,
secretar de redacție la revistele de cutură ”Surâsul Bucovinei” și ”Însemnări bucovinene”, colaborator la cotidianul ”Crai nou”;
apariții în ”Ateneu”, ”Surâsul Bucovinei”, ”Crai nou”, ”Însemnări bucovinene”(cu haiku și poezie lirică) și în antologiile ”Pană de cocor”, ”Umor fără frontiere…la Vamă”, ”Puf de păpădie”, ”Dansul cocorilor” (cu haiku în toate).
cam at

 

amor fatal

ne iubim cu vrăjmășie,
cu un defetism dement,
fiare care se sfâșie
pe un leș de sentiment.

claustrați în cochilia
unei veri de mult plecate,
nu cunoaștem amnistia
și ne inventăm păcate.

cu arpegii complicate
și stridentă afazie,
proclamăm o libertate
inutilă și târzie.

biciul sfântului ilie
lasă peste noi arsură,
ne sorbim cu gelozie
din pocale cu cianură.

doi ciulini crescuți în stepe
ce se surpă reciproc
și din visurile sterpe
au facut un jalnic troc.

ne iubim cu-ncrâncenare,
moartea ne e unic țel,
stăm cu arma la picioare
și cuvintele-n rastel.

bolnav de primavară

mi te-ai mijit în suflet cu sfială.
și primăvara poate fi o boală,
când visul cel cărunt înmugurește
și verdele din nou te potopește,

când cerul se apleacă de senin
și fluturii se-mbată cu venin
din florile perene redeschise
spre veșnicii de zei promise,

când propriei povești îi ești zălogul
și cartea o începi cu epilogul
și scrii cu sânge pe perete,
revendicări de Margarete,

când pleci desculț prin iarba deasă
a dorului și gândul ți-e melasă
în carne greieri tandri se răscoală.
și primăvara poate fi o boală.

de drag

de dragul tău am fost o Magdalenă,
picioare prăfuite am spălat
cu lacrimi izvorâte din păcat,
cu păru-mi ca mătasea le-am uscat,
de dragul tău am fost o Magdalenă.
de dragul tău am fost o Salomee
și pântecul mi-am desfânat
și-atâtea vise-am zdruncinat
cu trupul meu mult prea bogat,
de dragul tău am fost o Salomee.
de dragul tău am fost o Heră
și în Olimpuri te-am suit,
cu superbie mi te-am hărăzit
tu, dintre toți, să-mi fii iubit,
de dragul tău am fost o Heră.
de dragul tău azi sunt o Evă
și raiul ți-l promit, peren,
ci, numai uită micul tău infern
și lasă-ți traiul, dacă-l simți că-i tern.
de dragul tău eu sunt o Evă.

dor sub troiene

mă troienesc cuvintele nespuse
și îmi produc în suflet avalanșe,
simțiri ce le credeam demult apuse,
se-ntorc, cerând acut revanșe.

mi se răzbună iarna către muguri noi
asemeni vâscului pe-o ramură uscată,
mă viscolește setea conceptului de noi
și nostalgia lui ”a fost odată”.

torcând visări din fire de durere,
mă pomenesc că înfloresc deodată
un ghiocel avid de mângâiere ,
care sfidează iarna toată.

fiat lux!

iubire, tu îmi adăstai în vene,
așa cum doarme pâinea sub troiene,
au fost de-ajuns un tril și-o rază,
dintr-un deșert să mă prefac în oază.

a fost de-ajuns un zâmbet ca o boare,
să spulbere perenele zăpoare,
o șoaptă doar, cu mângâieri de brize,
să îmi topească-n inimă banchize.

tu mi-ai adus cu gingașa-ți chemare
învolburări de maci și lăcrămioare,
mi-s ochii iar izvor de rare perle;
iar pe sub piele imi migrează mierle,

sunt prinsă azi în jocu-ți șturlubatic,
cu -al său asediu blând de liliac sălbatic;
primăvara asta n-are nicio vină,
ea mi te-a adus, restul e lumină.

 

1 Comentariu

  1. „Și primăvara poate fi o boală”… E foarte frumos spus. Totul în poezia aceasta este o primăvară bolnavă de frumusețea ei. „De dragul tău am fost o Magdalenă” este o superbă mărturisire a „păcatului” dăruirii necondiționate. Și… nimic mai adevărat ca povara cuvintelor nespuse. Ce apăsare și ce blestem sunt ele atunci când vrei să le rostești și nu mai ai cui. Felicitări,Luminița Ignea! Poezia te înveșmântă cu eleganță și mister.

Scrie un comentariu!

Adresa ta de email nu va fi publicată


*