Ion Caşu, un istoric dat afară pentru că îşi făcea treaba*

După finalizarea studiilor a devenit profesor. „Aveam pasiunea pentru istorie şi visul meu era să devin profesor. Nu mă vedeam decât la catedră”, ne mărturiseşte istoricul. „Pervetirea” În anul 1990, Ion Caşu a ajuns la Arhivele Statului, unde a rămas până în 2003. „Aveam de ales între învăţământ şi dorinţa unui loc de muncă mai bun.Am ales să mă <> şi am ajuns la Arhive”, ne poveşteşte Caşu cu ocazia reîntâlnirii unei promoţii de la Liceul Cuza unde a fost dascăl. „Din decizia de a lucra într-o instituţie publică a ieşit şi ceva bun. Aici am aflat foarte multe informaţii despre oraş, despre fiecare casă, stradă şi despre urmaşii fiecărei familii. Am învăţat să caut orice hârtie care poate spune ceva despre o casă, persoană etc din istoria oraşului”, spune istoricul. Pasiunea sa i-a ajutat pe foştii proprietari gălăţeni care veneau la Arhive să fie ajutaţi să-şi recapete moştenirile confiscate abuziv de comunişti. Pentru că nimeni altcineva nu-i sprijinea, aveau nevoie de omul şi istoricul Ion Caşu. „Arhivele noastre nu sunt organizate sistematic. Venea un om şi spunea că tatăl său avusese în anul cutare o casă pe o animită stradă. Se cauta o dată în arhiva primăriei şi dacă nu se găsea nimic, omul nu putea avea parte de retrocedare. Eu învăţasem să caut în toate arhivele: ale Prefecturii, a altor instituţii publice şi mai ales în arhivele Tribunalului, acolo se găsea orice notificare asupra vechilor proprietăţi. Îmi făcea plăcere să descopăr istoria cuiva”, ne declară gălăţeanul. Recompensa În anul 2003, a venit şi răsplata. „Mi s-a spus s-o las mai uşor, că nu se poate să-i ajutăm pe toţi. M-au declarat incompetent şi m-au dat afară de la Arhive. Mi-au oferit loc de muncă la Covasna, Satu Mare, Botoşani şi în toate judeţele aflate la distanţă mare de Galaţi. Vroiau să scape de mine”. După ce a rămas fără loc de muncă, Ion Caşu a ajuns la Direcţia de Cultură. „Făcusem fişe cu toate clădirile de patrimoniu, le ceream tuturor să plătească corect taxele pentru astfel de clădiri. S-au făcut multe presiuni asupra mea pentru că vroiam să se respecte legea”. Urmarea: Ion Caşu a fost schimbat din funcţia de director al Direcţiei şi apoi marginalizat, până în anul 2006, când a plecat din Galaţi. „Mi s-a oferit o slujbă la Bucureşti, la Romtelecom. Cei de acolo vroiau să-şi organizeze arhivă de date într-un proiect şi am ajuns la ei”, declară Caşu. Deşi are un salariu pe care nu l-ar fi putut avea în Galaţi, Ion Caşu regretă că s-a îndepărtat de Galaţi şi de istoria acestuia. „Normal că regret într-un fel că am plecat din oraş, dar viaţa aici m-a dus. Nu mă puteam schimba. Eu ăsta sunt !”. Ce îi place? Îmi place să citesc, dar în primul rând îmi place sportul şi mai ales meciurile de fotbal. Asta pentru că îmi place să cred că sportul a rămas locul unde se poate desfăşura onest o competiţie, iar cei mai buni câştigă. Ce nu-i place? Lipsa de morală. Situaţia în care ne aflăm se poate explica uşor prin lipsa de morală, nimănui nu-i mai pasă să fie moral. Caragiale a prins cel mai bine aspectul prin „Unde nu e moral, acolo e corupţie” replica lui Zaharia Trahaneche. Aşa e şi socieatea noastră. Întrebări şi răspunsuri -Mai poate fi salvată istoria Galaţiului? Oraşul e pierdut din punct de vedere istoric, asta e realitatea. Nu s-a făcut mai nimic în ultimii ani, în Galaţi, pentru a ne proteja identitatea. Galaţiul e mort de mult timp din acest punct de vedere. Este păcat, dar asta e realitatea. Şi nici nu mai cred că se va schimba ceva şi se va începe un proiect pentru apărarea oraşului. Fiecare distruge căt poate mai mult, în funcţie de interes. – Şi totuşi, care ar fi soluţia? Soluţia ar fi simplă: legea. Sunt multe legi bune în domeniul patrimoniului, dar cine să le aplice? Dacă fiecare construcţie de lângă o clădire de patromoniu ar fi taxată conform legii, ar fi bani destui pentru protejarea istoriei. Suntem în anul 2010, nu se mai pot aştepta alocări de fonduri de undeva, trebuie să punem mâna şi să muncim pentru a face rost de fonduri. Profil. Data naşterii. 10 decembrie 1950 Şiviţa Studii. Facultatea de Istorie Bucureşti Familie. Căsătorit, un copil

Str. Alexandru Ioan Cuza nr. 21, intersectia cu strada Gamulea. Construita de Maria Maras la sfarsitul secolului XIX. Trece in proprietatea Ecaterinei Stoicovici dupa 1923. De la Ecaterina Stoicovici o preia statul cu decretul 92/1950. Schimonosita de interventii care de care mai neavenite arata astazi ca o sorcova aruncata langa rapa.
Str. Alexandru Ioan Cuza nr. 21, intersectia cu strada Gamulea. Construita de Maria Maras la sfarsitul secolului XIX. Trece in proprietatea Ecaterinei Stoicovici dupa 1923. De la Ecaterina Stoicovici o preia statul cu decretul 92/1950. Schimonosita de interventii care de care mai neavenite arata astazi ca o sorcova aruncata langa rapa.
Str. Alexandru Ioan Cuza nr. 21, intersectia cu strada Gamulea. Construita de Maria Maras la sfarsitul secolului XIX. Trece in proprietatea Ecaterinei Stoicovici dupa 1923. De la Ecaterina Stoicovici o preia statul cu decretul 92/1950. Schimonosita de interventii care de care mai neavenite arata astazi ca o sorcova aruncata langa rapa.
Str.Gamulea nr.8, fosta str. Banu Maracine nr.9. Construita de Gheorghe Panu la sfarsitul secolului XIX. In 1911 se afl in proprietatea mostenitorilor lui Gh. Panu. Trecuta in proprietatea statului dupa 1950, se umple de chiriasi. Astazi cumparata pe bucati in baza legii 112/1995 trage incet spre ruina. Blazonul familiei rezista insa pe portile de la intrare.
Str.Gamulea nr.8, fosta str. Banu Maracine nr.9. Construita de Gheorghe Panu la sfarsitul secolului XIX. In 1911 se afl in proprietatea mostenitorilor lui Gh. Panu. Trecuta in proprietatea statului dupa 1950, se umple de chiriasi. Astazi cumparata pe bucati in baza legii 112/1995 trage incet spre ruina. Blazonul familiei rezista insa pe portile de la intrare.
Str.Gamulea nr.8, fosta str. Banu Maracine nr.9. Construita de Gheorghe Panu la sfarsitul secolului XIX. In 1911 se afl in proprietatea mostenitorilor lui Gh. Panu. Trecuta in proprietatea statului dupa 1950, se umple de chiriasi. Astazi cumparata pe bucati in baza legii 112/1995 trage incet spre ruina. Blazonul familiei rezista insa pe portile de la intrare.

 

Str. Universitatii nr.4, fosta 23 August, Victor, Macri si Carol. Construita de familia Macri la sfarsitul secolului XIX. In 1911 era in proprietatea Olga V Macri. Ultimii proprietari, familia Ioan si Ana Manoliu. Este luata de stat cu decretul 92/1950, de la Manoliu Ana. A fost dea lungul timpului folosita de starea civila, asigurarile sociale, caile ferate. Astazi, mandra, face politica. E sediul Partidului Liberal Galati.
Str. Universitatii nr.4, fosta 23 August, Victor, Macri si Carol. Construita de familia Macri la sfarsitul secolului XIX. In 1911 era in proprietatea Olga V Macri. Ultimii proprietari, familia Ioan si Ana Manoliu. Este luata de stat cu decretul 92/1950, de la Manoliu Ana. A fost dea lungul timpului folosita de starea civila, asigurarile sociale, caile ferate. Astazi, mandra, face politica. E sediul Partidului Liberal Galati.

 

Str. Universitatii nr.4, fosta 23 August, Victor, Macri si Carol. Construita de familia Macri la sfarsitul secolului XIX. In 1911 era in proprietatea Olga V Macri. Ultimii proprietari, familia Ioan si Ana Manoliu. Este luata de stat cu decretul 92/1950, de la Manoliu Ana. A fost dea lungul timpului folosita de starea civila, asigurarile sociale, caile ferate. Astazi, mandra, face politica. E sediul Partidului Liberal Galati.

 

Str. Nicolae Balcescu nr.41, fost 75. Construita dupa 1930 pe un teren cumparat de la mostenitorii generalului Cotrutz. Ultimul proprietar Dr. Ion Barsan. Trece de la acesta in proprietatea statului cu decretul 92/1950. Urmasii fostului proprietar, doctorul Tuchi Barsan si sotia sa Helga locuiau inca aici in anii 60. Doctorul, un nebun frumos, indragostit de fotbal, repara oasele rupte ale fotbalistilor. Doamna Helga, profesoara de sport la LVA, fost sportiv de performanta, a facut parte din lotul Olimpic de Gimnastica al Romaniei la Olimpiada de la Roma, 1960. Casa surprinde prin maretie si mai ales prin multimea elementelor de arhitectura romaneasca.

 

 

 

Str. Nicolae Balcescu nr.41, fost 75. Construita dupa 1930 pe un teren cumparat de la mostenitorii generalului Cotrutz. Ultimul proprietar Dr. Ion Barsan. Trece de la acesta in proprietatea statului cu decretul 92/1950. Urmasii fostului proprietar, doctorul Tuchi Barsan si sotia sa Helga locuiau inca aici in anii 60. Doctorul, un nebun frumos, indragostit de fotbal, repara oasele rupte ale fotbalistilor. Doamna Helga, profesoara de sport la LVA, fost sportiv de performanta, a facut parte din lotul Olimpic de Gimnastica al Romaniei la Olimpiada de la Roma, 1960. Casa surprinde prin maretie si mai ales prin multimea elementelor de arhitectura romaneasca.
Str. Nicolae Balcescu nr.41, fost 75. Construita dupa 1930 pe un teren cumparat de la mostenitorii generalului Cotrutz. Ultimul proprietar Dr. Ion Barsan. Trece de la acesta in proprietatea statului cu decretul 92/1950. Urmasii fostului proprietar, doctorul Tuchi Barsan si sotia sa Helga locuiau inca aici in anii 60. Doctorul, un nebun frumos, indragostit de fotbal, repara oasele rupte ale fotbalistilor. Doamna Helga, profesoara de sport la LVA, fost sportiv de performanta, a facut parte din lotul Olimpic de Gimnastica al Romaniei la Olimpiada de la Roma, 1960. Casa surprinde prin maretie si mai ales prin multimea elementelor de arhitectura romaneasca.
str. Nicolae Balcescu nr.41, fost 75. Construita dupa 1930 pe un teren cumparat de la mostenitorii generalului Cotrutz. Ultimul proprietar Dr. Ion Barsan. Trece de la acesta in proprietatea statului cu decretul 92/1950. Urmasii fostului proprietar, doctorul Tuchi Barsan si sotia sa Helga locuiau inca aici in anii 60. Doctorul, un nebun frumos, indragostit de fotbal, repara oasele rupte ale fotbalistilor. Doamna Helga, profesoara de sport la LVA, fost sportiv de performanta, a facut parte din lotul Olimpic de Gimnastica al Romaniei la Olimpiada de la Roma, 1960. Casa surprinde prin maretie si mai ales prin multimea elementelor de arhitectura romaneasca.

 

 

 

str. Nicolae Balcescu nr.41, fost 75. Construita dupa 1930 pe un teren cumparat de la mostenitorii generalului Cotrutz. Ultimul proprietar Dr. Ion Barsan. Trece de la acesta in proprietatea statului cu decretul 92/1950. Urmasii fostului proprietar, doctorul Tuchi Barsan si sotia sa Helga locuiau inca aici in anii 60. Doctorul, un nebun frumos, indragostit de fotbal, repara oasele rupte ale fotbalistilor. Doamna Helga, profesoara de sport la LVA, fost sportiv de performanta, a facut parte din lotul Olimpic de Gimnastica al Romaniei la Olimpiada de la Roma, 1960. Casa surprinde prin maretie si mai ales prin multimea elementelor de arhitectura romaneasca.

 

 

1 Comentariu

  1. Felicitări domnului Ion Cașu pentru preocupările domniei sale și încurajări pentru a „scrie istorie”, publicând un album cu fotografiile caselor și scurta lor poveste. Bineînțeles, pe spezele Primăriei Galați, fiindcă așa se cuvine. Trebuie depus un proiect în acest sens la Consiliul local. Această apariție ne-ar bucura pe toți cei care vrem să ne cunoaștem mai bine orașul. Cât despre avatarurile suferite, și acest supliciu este de înțeles, având în vedere tranziția îndelungată prin care trecem.Mă bucur că nu a depus armele. Încă o dată felicitări!

Scrie un comentariu!

Adresa ta de email nu va fi publicată


*