Scriitorul Marin Toma,*culege roadele muncii sale*

Corneliu Leu: Gânduri de simţire românească
Din „Dor de Dor”,şi efortul făcut pentru apariţia lui, ca şi din efortul altor entuziaşti care străduie pentru afirmarea revistelor culturale locale, noi am căpătat curajul de a porni la realizarea portalului internet www.cartesiarte.ro care începe să cuprindă toate aceste publicaţii ce afirmă cultura locală, reuşind prin demersul nostru electronic realizarea Hărţii Culturale a Romaniei Contemporane care le uneşte pe toate, oglindind toate aspiraţiile culturale ale tuturor localităţilor ţării şi devenind o punte între cei care se străduie cu adevărat pentru cultura romanească.
La mulţi ani!

CORNELIU LEU, Membru al Uniunii Scriitorilor din România

Nicolae Dragoş: Triumful luminii cuvintelor…
Născută dintr-o nobilă aspiraţie, din dorul pentu frumos, la iniţiativa unui împătimit al slujirii cuvântului tipărit, domnul Marin TOMA, una din nu prea multele publicaţii de cultură care apare în mediul rural, revista „DOR de DOR“, din localitatea cu nume atât de frumos şi românesc, comuna DOR MĂRUNT, a străbătut deja o bună „postaţă de timp“, ajungând la o vîrstă care-pentru o revistă-merită răgazul unor priviri spre trecutul ei. Pentru a întrezări, prin rezultatul retrospecţiei, eventualele certitudini ale perspectivei. Şi nu se vor putea refuza acestui popas bilanţiar câteva îmbucurătoare constatări. Între ele, lărgirea continuă a cercului de colaboratori, ale căror creaţii în versuri şi proză, de critică şi eseistică, evocări şi reportaje, lucrări de artă plastică, izbutesc să contureze, după locurile din care sunt trimise, o posibilă – fireşte, incompletă -hartă spirituală a României, născută din din aspraţia de a cuprinde toate zările ei. Şi, mai mult, din năzuinţa de a-i cuprinde în pagina tipărită şi pe creatorii români de dincolo de fruntariile ţării, pe toţi cei care păstrează nestinsă flacăra preţuirii pentru CUVINTELE LIMBII ROMÂNE. Văd în această generoasă găzduire tipografică semnele unei solidarităţi scriitoriceşti, prin idealuri şi aspiraţii, de bun augur.

„Dintre sutele de catarge/ care lasă malurile“ spre a acosta în portul cu nume ademenitor, trimiţând prin îngemănarea cuvintelor spre un drum fără oprelişti şi sfârşit-am numit poertul „DOR de DOR“ –, se vor alege, prin vreme, catargele de rezistenţă, născute din vocaţia pentru altitudini creatoare. Selecţia se va produce în timp şi va fi, desigur, drastică, deşi e neîndoios că „o primă cernere“ se realizează din momentul în care se aleg, după gustul şi discernământul redacţional, producţiile ce iau calea tiparului. Neîndoios că, odată cu înmulţirea ofertelor, vor spori şi exigenţele celor ce au menirea de a hotări asupra calităţii acestor oferte, detectând, cu tot mai ferme intuiţii critice, semnele talentelor puternice, cu reală şansă a devenirilor într durată. Drum lung, drum cu meandre şi capcane, pe care riscurile unui „NU“ pripit, ca şi cele ale unui „DA“ rostit fără acoperire valorică nu sunt tocmai uşor de ocolit. Dar trebuie încercat. Este de separat şi cred că – stăpâniţi de dorul pentru frumos şi durabil, marcând o graniţă mai fermă între rodul talentului şi al valorii şi rândul veleitarismului diletant- pasionaţii şi dăruiţii arhitecţi de la „DOR de DOR“ vor izbuti din ce în ce mai bine. Paginile de până acum sunt argumente generoase pentru triumful luminii cuvintelor.

NICOLAE DRAGOŞ-membru al U.S.R din România

20 aprilie 2007
Nicolae Rotaru: Cuvânt de dor aniversar
De multicel, în tinereţea mea cu epoleţi, cântam vestitul dor din opera Aida de Verdi: „Dor de ţară te-avântă departe“. Mai de mult, în pruncia mea rurală cu mărăcini în tălpile desculţe alergând după capre pe coclaurile argeşene, ascultam doinirile alor mai: „Şi-ntr-o toamnă când crăpa coaja de pe nucă, / M-a cuprins deodată aşa, dor nebun de ducă!“

Mai apoi, pe timpul şcolilor am făcut cunoştinţă cu stihurile „Mai am un singur dor“, „Dorurile mele, frunze pe cărare“.

Această suferinţă sublimă produsă de boala fără leac a înstrăinării şi tăinuită în trei litere în care încape o veşnicie-ntreagă, ne bântuieşte pe fiecare. Ne e dor de părinţi când constatăm că, devenind la rându-ne părinţi, nu-i mai avem. Ne e dor de anii tineri când, devenind neputincioşi, ni-i amintim c-au fost. Ne e dor de-un drum lung sau de-o binemeritată odihnă, când stăm la sfat cu noi înşine. Undeva, cândva, cineva a avut o idee publicistică şi cultural-artistică, zămislind o revistă curajoasă şi originală, un suport pe hârtie a visurilor şi emoţiilor unor ostenitori întru cuvânt, cu sinceră simplitate şi nespusă profunzime, ca şi trudnicul ogorului de la care acela aşteaptă împlinirea visării de rod. Iar acea idee, a îndrăzneţului şi neobositului Marin Toma, a înmugurit (unde, altfel?) într-o aşezare de câmpie şi război al belşugului Dor Mărunt. Cum se putea intitula o publicaţie „de provincie“ pe ogoarele de hârtie ale căreia aveau să se tragă poloage de cerneală şi metaforă? Chiar Dor de Dor! Un botez fast şi inspirat, la care au subscris nume cu renume, nume cu speranţă, nume cu dorul de limba şi îmbucurările româneşti. S-au scurs, printre neputinţe şi prejudecăţi, ani şi ediţii. Dor de Dor s-a dovedit viabilă şi spornică întru mai binele spiritualităţii locale şi naţionale. Fapta de cultură a mentorului revistei şi a echipei sale de entuziaşti bine merită laudă şi respect, la ceasul de popas festiv şi aniversar, iar cititorii cochetului mensual urări de solidaritate întru cuvânt.

NICOLAE ROTARU membru al U.S.R din România

15.04.2007, Duminica Tomii

Ion Gaghii: La ceas aniversar: „Dor de Dor“ şi Toma Credinciosul
Jurnalistul, prozatorul, poetul şi descoperitorul de talente literare, Marin Toma, nu este un personaj biblic ci un pământean sadea, din inima Bărăganului, animat de credinţa că limba neamului românesc este nu numai „un fagure de miere“ ci şi un argument forte al existenţei noastre milenare pe aceste meleaguri binecuvântate de Bunul Dumnezeu. Tocmai această credinţă i-a dat puterea de a născoci o revistă literară ce pare a se ridica vertical din colbul comunei Dor Mărunt din Judeţul Călăraşi până în stratul rarefiat al culturii, intrând în rândul scrierilor de profil care contează. Acum, la ceas aniversar, urăm revistei „Dor de Dor“ ani mulţi şi plini de satisfacţii iar ctitorului său mult succes în dificila şi responsabila misiune pe care şi-a asumat-o în chiar aceste vremuri tulburi şi tulburătoare pe care le trăim, nutrind sfânta speranţă că, împreună, le vom depăşi prin totală dăruire, echilibru şi gândire constructivă.

La mulţi ani!

ION GAGHII, Directorul ziarului „Cuvîntul liber“ (Giurgiu), Directorul Bibliotecii judeţene „I. Basarabescu“ – Giurgiu

Revista „Dor de Dor“ împlineşte o vârstă
Mai 7, 2007
Revista Dor de Dor împlineşte o vârstă, vârsta la care pruncul începe să meargă singur prin Copilăria lui…Pentru faptul că ea există se cuvine acum să îţi mulţumim ţie, Marin Toma, cel ce i-ai stat zi şi noapte la căpătâi, de la cel dintâi gângurit al său…Câte ceasuri albe, câte ceasuri negre, numai Dumnezeu ştie!…Oricum, toate oboselile se duc- singur cuvântul rămâne! Dorul de Dor din Dorul tău Mărunt a trecut de mult fruntariile Clipei!

LA MULTI ANI!>>>>>NICOLAE NICOARĂ-HORIA>>>>>

Mihai Antonescu: „Dor de Dor“ – oglinda timpului etern
Un TEMPLU al spiritualităţii negândit, aşa denumesc (şi este) revista de literatură DOR de DOR. Doamne, ce nume frumos şi unic, cum nici o literatură a lumii, nu cred să mai aibă! „Pohta ce a pohtit“ scriitorul MARIN TOMA, „omul din zarea câmpiei“ veşnic întors cu faţa către păsările albe, aducătoare de veşti: versuri de îngenunchere, de iubit şi de plâns, de noroc sau izbândă ale exprimării autentic româneşti. DOR de DOR:casa poeţilor născuţi nu făcuţi, biografii cu adevărat mari ale spiritului contemporan, ocolite cu obstentaţie de fardul televiziunilor şi mărginirea făcătorilor de fiţe. Oameni frumoşi şi curaţi ca florile câmpului, drumeţind din absolut toate colţurile unui tărâm binecuvântat,“ rugăciune în mers“ cu modestia şi lumina lor spirituală, singura avere de dăruit. DOR de DOR: un suflet cu absolut toate uşile deschise, înspre oglinda timpului etern. Închinăciune celor ce-i calcă pragul, admiraţie şi respect celor ce-i duc numele prin vreme, scris cu frig şi flacără pe cerul speranţei, căci, ei sunt adevăraţi aleşi ai stelei albastre.

MIHAI ANTONESCU, membru al Uniunii Scriitorilor din România

Alexandru Ciocoi: La aniversare
„DOR de DOR“ e o revistă literară! „Dor de Dor“ nu e o revistă literară ca toate celelalte, e un fel de lacrimă a lui Dumnezeu trimisă printr-un înger unuia Marin Toma din Dor Mărunt pentru ca acesta, aşezat pe inima Bărăganului, să adune visuri pentru „Dor de Dor“ şi să arate lumii, cu mândria preaplecată a pământului, cu picături de frumos în cuvinte şi mai ales cu sinceritate. Cei mai mulţi dintre autori ştiu cum respiră florile din silabe şi care este poarta prin care trebuie să treci într-un dincolo pentru a primi al doilea botez, al hârtiei şi a unei stele ce poate fi o carte sau un buchet de nimic. Totuşi, când prin grădina ta, Toma Marin, va trece un om urât, îmbrăcat într-o singurătate besmetică cu epoleţi de cuvinte dar fără scrisori parfumate cu preamărire, dă-i o cană de apă, lasă-l să poposească în revista ta timp de o privire iar apoi, la plecare, urează-i sănătate şi pune-i la ureche o pană pentru ca drumul dinlăuntru să se împodobească cu încă o mândrie iar revista ta, sigur, va creşte cu încă o iubire. E un miracol ca un „Dor Mărunt“ să dăruiască lumii un „Dor de Dor“ şi un Toma să fie atât de credincios hârtiei încât mângâind-o, aceasta să prindă viaţă.

La mulţi ani „Dor de Dor“!

Aş vrea să aud că, într-o zi, statuile ce merg pe străzile marilor oraşe să poposească şi la Dor Mărunt să bea o cafea (timp de un veac) cu „Dor de Dor“.

Bucureşti 1 Mai-2007

ALEXANDRU CIOCOI, poet

Monica Mureşan: La Aniversare
Aflată în momentul aniversării a doi ani de la apariţie, Revista Dor de Dor a catalizat în paginile sale expresia sentimentelor a aproape două sute de autori din toate zonele ţării şi din toate categoriile socio-profesionale. Tocmai această diversitate dă şi frumuseţea unor voci individuale, adeseori personalităţi ale genului în care scriu ori îşi desfăşoară activitatea. Dar această diversitate are un punct comun şi unitar: dragostea de frumos, de expresia literară şi artistică îngrijită, cultivată cu bun-gust, cu dragostea şi bucuria de a trăi şi a-şi exprima trăirile personale la un nivel artistic superior. Împreună cu veşnic neobositul fondator şi redactor şef al revistei, scriitorul Marin Toma, om al cărui suflet înfloreşte în ograda sa literar-artistică având un nume magic – localitatea Dor Mărunt -, toţi autorii care şi-au odihnit cugetul în poiana Dorului de Dor au astăzi bucuria de a se prinde într-o horă sărbătorească, pulsând într-o singură inimă, aceea a limbii române. O motivaţie pentru idealurile artistice este faptul că atât modelele cât şi aspiraţiile tuturor converg în susţinerea acelei frumoase Proclamaţii literare publicată în primul număr din iulie 2005. În spiritul respectului faţă de limba şi tradiţiile române integrate în marele plan universal, într-un echilibru dintre etic şi estetic, publicaţia cultivă-şi bine face!-îmbinarea între această moştenire patrimonială cu formele estetice moderne, actuale, dar neabătându-se de la buna cuviinţă românească. Ca şi noţiunea de dor, Dorul de Dor se ancorează nu numai în trecut, ci şi într-un prezent activ şi reflexiv deopotrivă. Cineva îmi spunea, mai în glumă, mai în serios, că acum se face literatură şi la ţară. Am răspuns că, până de curând, a merge la ţară era ca şi cum te-ai duce la bunici sau la neamuri, ca o legătură cu tradiţia… acum este mai mult decât ultima modă, o casă la ţară reprezintă liniştea, ideea de curat, inefabil… ca o şansă de purificare pe care ne-o dă pământul… un legat pentru bunul nostru patrimonial cel mai de pret: spiritul şi esenţa sufletului care la români se exprimă prin acest cuvânt unic – dorul.

MONICA MUREŞAN, poetă

Mihai Merticaru: Un dor mistuitor
Nu ştiu cum arată localitatea Dor Mărunt, nu ştiu ce drumuri o leagă de reşedinţa judeţului Călăraşi, ori de capitala ţării, dar ştiu cum arată revista Dor de Dor care apare aici şi este ancorată cu cele mai sensibile fibre la pulsul literaturii române. Nu cunosc decât din fotografii chipul inimosului ei fondator, Marin TOMA, dar i-am perceput direct şi cu multă plăcere vocea caldă şi prietenoasă. Nu-mi vine să cred că această revistă a împlinit abia doi ani, de vreme ce veşmintele grafice create după ultima linie a modei, maturitatea opiniilor vehiculate, calitatea produselor literare semnate de condeie prestigioase nu m-ar îndreptăţi nicicum să apreciez că aici se află un început de drum. În doi ani, redacţia revistei Dor de Dor a organizat două concursuri naţionale care au reuşit să adune scriitori şi artişti plastici din toată ţara, întrucât aici au găsit porţi larg deschise, barate doar de o simbolică ştachetă pe care trebuiau să o sară, aici i-a întâmpinat un colectiv redacţional generos, fără interese trecătoare, fără culori de partid, fără abdicări de la cele mai nobile principii ale artei. Aşadar, o revistă din provincie, dar nu provincială, o revistă deschisă creatorilor „de toate genurile şi de toate vârstele”, cum scrie pe frontispiciul acesteia, pentru că la Dor de Dor genius loci este o fiinţă generoasă şi raţională. În doi ani de zile în acest mensual şi-au găsit locul zeci de creatori plastici într-o fericită simbioză cu scriitorii, ceea ce i-a conferit o coloratură aparte, atât la propriu, cât şi la figurat. Este adevărat că aici precumpăneşte tematica rurală şi cultul valorilor clasice, dar se acordă destul spaţiu şi experienţelor novatoare. Scriitorul Marin TOMA, mentorul revistei, asigură prospeţimea acesteia şi va veghea, desigur, să nu se ofilească, atâta timp cât bucuria creaţiei şi spiritul de armonie nu-l vor abandona. Acum, la ceas aniversar, urez revistei Dor de Dor o viaţă lungă şi încununată de mari succese în promovarea culturii şi a tinerelor talente.Vivat, crescat, floreat !

MIHAI MERTICARU

Maria Tirănescu: La aniversare
„Cine n-are dor pe vale / Nu ştie luna când răsare / Nici noaptea cât îi de mare… / Cine n-are dor pe luncă / Nu ştie-luna când se culcă…“

Sunt versuri pe care le-am auzit încă din copilărie…

Despre revista Dor de Dor am aflat mai târziu. Citind un articol pe site-ul www.agonia.ro. Şi mi-am zis, în gând, „frumos nume pentru o revistă!“.

La scurt timp, domnul Marin Toma mi-a trimis invitaţia de a trimite materiale pentru revistă. Tentaţia era mare, dar nu prea aveam timp. Am devenit mai degrabă o cititoare pasionată a revistei decât o colaboratoare.

Acum, când revista împlineşte doi ani, îi urez să fie la fel de interesantă şi cuprinzătoare, să aibă cât mai mulţi cititori şi să auzim cât mai multe laude la adresa revistei şi colectivului de redacţie a revistei!

Prof. MARIA TIRĂNESCU (Cugir-Alba), poetă

Eugen Coţa: Fondatorului revistei literare „Dor de Dor“, Marin Toma
LA CEAS ANIVERSAR

Mă rog mereu la Dumnezeu

Nu pentru vechile-mi păcate

Şi pentru cel ajuns la greu

Să-i dea mai multă sănătate.

Să-i dea puteri nemăsurate

Prin drumurile lui de DOR,

Prin nopţile-i crucificate

Pe taste de CALCULATOR.

Să poată germina departe

Mirabila sămânţă de la ţară

Prin OMU’ creator de carte

Ori de revista literară.

El , tot urcă la izvoare

Ori mângâie prin lanuri dropii-

Nu are timp de şezătoare

Nici de bocit pe dunga gropii.

Că evadând din ţară-n lume

Prin spaţiu – evident – şi timp

Pecetea lui e DOR,renume

Cu azimutul spre OLIMP.

EUGEN COŢA (Cluj-Napoca), poet, epigramist, artist plastic

Floarea dorului de dor
Mai 5, 2007
Într-o lume tot mai înstrăinată de sentimente revista Dor de Dor este ca un cactus înflorit în plin deşert. Îşi trage seva din dragostea nedisimulată pentru literatură a fondatorului ei, domnul Marin Toma. În paginile revistei sunt găzduite creaţii în ersuri şi proză, evocări, reportaje, eseistică, recenzii dar şi lucrări de artă plastică conturând în acest fel un univers aparte care palpită la cuvântul dor. Cu toate că este un termen uzitat el nu va trece niciodată în desuetudine şi va căpăta noi valenţe prin creaţiile celor care îşi găsesc răgaz să vibreze în faţa Cuvântului. La ceas aniversar, îi urez revistei Dor de Dor ani mulţi cu împliniri, cu plecăciune de mulţumire domnului Toma pentru tot ceea ce face ca să nu piară dorul de dor.>>>>>MAGDALENA

Dan Florică: Când dorul se ridică la pătrat

Revista literară Dor de Dor, prin conţinut şi cromatică se impune tot mai mult în peisajul literar autohton, nu numai din sudul ţării, unde îşi face veacul, dar şi în restul provinciilor istorice româneşti. Nume importante, aflate pe firmamentul literaturii şi criticii actuale ,pot fi întâlnite în paginile ei. Colaboratorii săi, tineri sau vârstnici, cu mai multă sau mai puţină experienţă literară, doriţi sau nedoriţi de alte reviste literare cu mari pretenţii, vin din toate regiunile ţării, aducând fiecare prospeţimea spaţiului natal. Acesta este unul din atuurile revistei, diversitatea de talente şi experienţe venind de pretutindeni..Se scrie divers, se scrie însufleţit , se scrie inspirat. , în împletirea perpetuă dintre trecut şi present.

Apreciez deschiderea revistei faţă de specii literare mai puţin uzitate in revistele prezentului şi anume faţă de speciile literare minione, precum tristihul, haiku-ul, tanka, poemul într-un vers, cugetarea. Este de remarcat şi aplecarea, număr de număr, către opera unor pictori contemporani, aflaţi în atenţia doritorilor şi diriguitorilor de frumos şi culoare.

Doresc revistei literare Dor de Dor, la această aniversare,să aibă colaboratori tot mai buni, să se bucure tot mai mult de sprijinul acelora care îi apreciază calităţile, la vedere şi fără ranchiună. Să descopere tinere talente, să promoveze în continuare o literatură demnă de mileniul trei şi de bună tradiţie românească. Să dăinuie în timp, să prezinte capodopere noi, ale literaturi şi criticii actuale, să fie apreciată , la nivelul eforturilor şi a rezultatelor meritorii pe care le obţine, zi de zi.

La Mulţi Ani!

DAN FLORICĂ, poet (Bolintin-Vale, Giurgiu)

Nicolae Iştoc: „Dor de Dor” – la ceas aniversar

Numai cine e un fel de iobag al scrisului, poate să-şi dea seama ce însemnează să scoţi o Revistă în România zilelor noastre, care geme de pornografie şi imitaţii occidentale. Şi te întrebi: unde mai poate încăpea sufletul românesc (dacă el mai există), unde mai poate să doinească, să-şi murmure oful şi să-şi plângă dorul?

Dar iată că a dat Dumnezeu şi s-a întâmplat şi minunea asta, în care nu mai creda nimeni, minunea numindu-se „DOR de DOR“, “ Revistă literară pentru toate genurile şi vârstele“ şi de aceea va şi dăinui şi va rămâne în istoria literaturii române. Revista fiind fondată de acest tenace iobag al scrisului, domnul MARIN TOMA.

La acest ceas aniversar, pentru „DOR de DOR“ şi fondatorul ei, MARIN TOMA, viaţă îndelungată în slujba dorului românesc.

NICOLAE IŞTOC, Oradea, 18 aprilie 2007

h1

Radu Cârneci: Gânduri de simţire românească

Iubirea de Poezie!

La întâia sărbătorire a revistei „DOR-DE-DOR“ – cea mai tânără din România! – să ne bucurăm!Da, să ne bucurăm, să-i mărturisim prietenia şi preţuirea noastră, fiindcă de aici, de la Dor Mărunt, pleacă spre toate zările Ţării cuvântul scris cu dragoste despre dragoste în multiplele-i conotaţii. Unica foaie culturală concepută şi împlinită într-un spaţiu rural, prin voinţa şi dăruirea admirabilului MARIN TOMA, revista focalizează – ca într-un uriaş caleidoscop! de cuget românesc –, un impresionant număr de creatori de frumos, dornici de afirmare literară şi confirmarea acesteia. Fără-ndoială, Ministerul Culturii şi Cultelor ar trebui să înregistreze în evidenţele sale această publicaţie (care, în fapt, este o valoroasă mişcare culturală!), s-o sprijine financiar şi moral, asigurându-i, astfel, existenţa şi răspândirea. Da, prin DOR-DE-DOR se zideşte o luminoasă instituţie pentru minte şi suflet cu urmări dintre cele mai rodnice. La această oră tânără, să-i adresăm, în tradiţia noastră latină, încurajatoarea şi laudativa urare: Vivat! Crescat! Floreat!…

RADU CÂRNECI, poet, Membru al Uniunii Scriitorilor din RomâniaBucureşti, aprilie 2007

 

Fii primul care lasă un comentariu!

Scrie un comentariu!

Adresa ta de email nu va fi publicată


*