Sânziana Emanoil( Bucureşti)*Poezia Iubirii*

Născută în București 11.10.1977
Studii :Liceul teoretic bilingv “George Coșbuc”
-Academia de studii economice -ASE..
Secțiunea -comerț-turism
Absolventă a cursurilor de artă ,dans teatru ,scenografie -Sigma art.

“Tot ce-i al meu port cu mine..
Omnia mea mecum porto”-Bias

În ceasul nopților de vară

În ceasul nopților de vară
Am asezat un inger la căpătâiul tău
De veghe stă şi aripile şi le așează
Peste a ta frunte ,
Atunci când nu sunt eu.
De-ai ştii că el în taină
ţi-alină suferința
Iţi ştie chiar tristețea inimii ,
În ruga lui fierbinte
lasă-l să plângă
Fără Tăgadă
Punţi peste inima
Să-ţi croiască ,
Si lasă l să strângă cauşi
lacrimile timpurii..
Lasă- l
Să îmi destăinuie a ta iubire
Atunci când în tăcere te
găsesc
Rod nou sădind
de aerul cu care mă încânţi
când tu nu esti
Prin el respir
Si o punte magica de doruri
El îmi creează între sfinții.
Atunci când îmi lipsești
şi dorul greu m-apasă
Frâng aripa de înger
cu pavăză aleasă .
Iubite ,
De vei pleca vreodată
în drumul către cer
Te rog să-mi rupi aripa
Nu inima din piept…
Apus de soare

Apune soarele…

si glasul tău eu îl astept cu nerăbdare
Si doru-i crunt si ştii că doare
Si îndată ce apari în zare
cu sufletul cuprins de atâta așteptare
O imbratişezi si aerul din flori
Se simte în calzi fiori…
O strângi cu patimă în brate…
si-ntr-un sărut toate tristețile
s-au dus ca printr-un vis
Tu ochii umezi îi săruţi
Si fluturi calzi se simt pe trup
Ca într-o magica alinare
Si o iubeai atât de mult ….
Si toate clipele ti se păreau
Nemuritoare. .
Păşind în negura nopții
Se nasc alti paşi de dans
Alte clipe de iubire…
Si până-n roua diminetii
Petalele de flori
Trec răvășite într – un covor de dor…
O prinzi ușor într-un sărut
Îi strângi aripile diafane
de flutur fin
Si în lumina tumultului
Pășesc spre zările limpezi
Create de norii viorii…
Tangoul aduna lumina speranței din noi.. .
Iar si iar… ne-mbătăm în culori…

Renașterea din graal

Când sufletul îți plânge
Şi-ţi ieși din răsuflare
O singură chemare
Îţi mai rămâne..
Mai reîntoarce-te o dată la
Clipa frumuseții
Din tainica grădină a Edenului
Ea ,lacrima tristeții,
Se preschimbă în clipe de ardoare….
Te ador…
Şi mi e dor de zâmbetul tău
De cristalinul din privirea ta,
De clarul divin
ca cerul senin
Îmi esti glas sublim
Ce vii din depărtare…
Te ador….
Iţi prind în buchete de flori
Şi în mii de culori….
toate lacrimile
Le transform în fiori atingându-ti buzele…
Mai întoarce-te o data în grădina Edenului,
La ape de odihnă,
La liniștea din sufletul tău,
La regăsirea clipelor
din graalul de iubire!

Tangoul inimilor

Se aude ritmul tangoului de altădată
Când eu de mijloc te prindeam
Atingeri de foc noi topeam
privirea ta de jad o învăluiam
Trezind tangoul a doua inimi
cuprinse de dor
Ce se zbat
cu puterea tornadelor
Plutind în privirea tandră a pașilor.
Si doar el îmi simte toti pașii
Văzându-mă în sine
Purtând plutirea valsului
Care se pierde-n inimă …
Unind doua ființe şi
Toate emoțiile ce vor dezvălui iubirea
În fapt în toate el ma vede
şi-mi simte nemurirea!!!
Şi fiecare pas răspunde la durere
Şi fiecare mișcare
Trăiește un absolut chin ….
Doar ritmul de timp se scurge cu putere
Pe al clepsidrei trup de alint..
Mă apleci …mă ridici
Atingerea ta din tălpi şi pe coapse ,
Şi apoi urcând spre infinit…
Topește tangoul în şoapte
Al buclelor valuri în ritm,
Pe firul lor aluneca luna
Si pașii tăi …nu urmăresc pașii mei …
Doar se simt
Atingerea mea nu urmărește atingerea ta
dar mâinile se cuprind
Inimile se imbratiseaza se apropie, se resping ,
Se alintă ,
În onduirea bratelor tale
Timpul nu mai este timp
Clipele se topesc in dor ..
Explozii intre noi rupte
din luna şi din soare
se scurg in dorinta …
Se evaporă în săruturi de nori
Plutind în tangoul inimilor
ma rogi şi soapta ta ma arde
Când te cuprind..

Vals

Sânziana Emanoil
Un pas înainte…vals….
Plutim în etern
Într-un imuabil balans
De gânduri ,de cuvinte
Mă cobori ,mă ridici..
Si pe vals mă întorci
într un sublim paradis…
Ochii tăi mă pătrund
Mâna ta mă cuprinde ,
Pasul tău mă conduce
În alţi paşi de tumult…
Îţi respir pasiunea,
Mă cobori ,mă ridici
Mâna ta, ferma, simte muzica
Mă învârti ,mă atingi si mă strângi ,
te privesc …mă conduci…
Şi privirea ta pătrunde în
Privirea mea ..
În paşi de dans….mă săruţi!

Pianul alb

Am sărutat poemul tău în zori
Când umbrele catifelate de lumină
Îmi atingeau sfios
clapele ardente ale unei pianine .
Şi-mi scrii pe note muzicale
Prin frunze arămii
Cântând tăcerea inimii tale…
Şi-n roua dimineții
Sărut al tău cuvânt
Pe unde mă atingi,
Iubire,
Vibrează pianina ca într-un rug aprins
Pe altarul tău de vis
Ne prindem în versete
Cuvintele îşi împletesc cununi
În bucle violete
Tu imi atingi din ceruri
Prin părul mătăsos
Sclipiri de stele
Inconjurand calea lactee.
Încă mai simt vibrația divină
Din simfonia inimii
Pe o tandră pianina….
Şi-mi cânţi ,
Pe o melodie
Tu o atingi cu degetele toate
Notă cu notă , clapă cu clapă
Pătrunzi în simțuri emoția curată
Ahhh, mă săruţi creând o magica sonată
E simfonia noastră
O simfonie de săruturi
În partituri de soapte strecurate
Andante ,
Iar eu ma las cuprinsă de raza Lunii
Scriind poemul tău pe coapse
Din luna nouă
Raze-n par cerești îşi varsă…
În note muzicale îmi scrii versetul într-o rugă
Iar zei stau în veghea cărții
Să-l pună într-o noua partitură
Şi-ţi prind sfios la umeri,
Al tău sărut de
îngeri
Suspină între buze ,
ne prindem între fraze plutitoare
Pe un zâmbet …
Vin în al tău joc
Ca să transform
Secunde -ncremenite
Şi tu cu aripile tale
mi te strecori
Adesea printre vise.
Din pagini parfumate
mâna ta mi-aduce-ndată
Un Poem ce
Îmi alină doru-n vise
Şi tu scrii cu a ta pană
Sărutul din manuscrise….
Astăzi am să-ti fiu ,iubite ,
biblioteca ta de vise…

Ermitaj

Mi-e sete să beau din izvorul tămăduirii
Să cobor în adâncuri pătrunse de timp
Să simt cristalinul cuvintelor din taina privirii
Vinul roșu din împărtăşanii sorbind..
Mi-e sete de clipele scufundate
în nectarul veșmintelor albe
În giulgiu de alint al răbdării prin fapte.
Mi-e sete sa urc un munte cu sârg
Să simt tăria pietrelor din vârf
Mângâiate de raza cerurilor tainice .
Mi-e sete să sculptez în creste semețe
Să susur din coloana purității tale ,
Mi-e sete de licoarea trupului tău
De azima caldă a inimii tale …
Întrupând cupola universului
A doua inimi ce se zbat imbratisate
Într- un ermitaj de vitraliu
Voi pătrunde lumina cuvintelor tale ….

Sărut fiecare lacrima…

Sărut fiecare lacrimă
chiar de-ar fi în ploi mărunte ,
alinând în mii de doruri ,
ce doar îngerii le ascultă!!
Lasă inima să spere ,
lasă şoapta să-i vestească
cele mai sublime gânduri
într-o noapte îngerească.
Lasă dorurile toate
ce la poartă te așteaptă
şi păstrează -n lumea nouă ,
Taina sufletelor noastre..
Din a inimii comoară
Se revărsa frumusețea
Ce rostesc în rugăciune
Puritatea şi tristețea…
Într-un colt de toamna rară
Am pus rană peste rană
Am pus glas dar si dojana
Ceartă- mă dar fără teamă
Cu alint duios pe buze
Să-mi duci rănile-n frunze
vântul să le spulbere
Ploaia să le cureţe!!

Iubesc surâsul tău

De-ar fi surâsul tău
O caldă amăgire…
Printre săruturi..aş păşi ,iubire…
Chiar dacă trupurile s-ar lipi
Ca într-un vis adânc.
As vrea să simt
a ta suflare vie.
Căci doar acolo poţi veni….
Să atingi ce îngeri deja
o fac prin nemurire..

Divin

Note serate
Andante…
Inima ta întruchipează frumusețea spiritului
În lacrimi cerate..
Petalele inimii tale se
deschid
la atingerea mea
pentru
A dezvălui o inimă de orhidee
Ce bate ca nebuna
Si freamătă în sânul acordurilor
De iasomie alba
De crin curat inmiresmat
Ce ajunge la tine iar
şi în dar ..
Pe un fir de trandafir alb
Divinul meu simte
aroma ta de santal şi mosc ambienal
ma duce în cel mai vast paradis al
Iubirii …
sufletul tău se deschide într o inimă de orhidee
Te simt senzual
Prin toti porii din piele
esti neastâmpărat şi provocator
Ce ma inviti într un decor
Cu văpăi pătimașe
prin miresmele de Flori
Si trecem amândoi de granițele existentei noastre
Dansam sub razele tandre
ale soarelui strălucind în note dulci de flori de tei
colorata de fluturi pe alei
Admir al tău zâmbet
sagalnic
am iubit ,
voi iubi
şi iubesc în fiecare zi
aroma ta
Si in urmatoarea
viata de va fii
Sa mi fie dulce alinarea…

2 Comments

  1. Un dulce preludiu
    la simţirea din adânc este cântecul inimii tale
    şi asta nu vine oricând,
    dar când vine, vine şi te surprinde.
    Un vis prelungit la infinit!

    O energie dulce,
    o mângâiere nesfârşită,
    o adiere de vânt, o simţire subtilă,
    o cutie pe care n-o poţi deschide oricând,
    acel ceva pe care nu-l poţi cuprinde în cuvinte ~ iubirea!

Scrie un comentariu!

Adresa ta de email nu va fi publicată


*