Gina Zaharia (Buzău)*Poezie*Dragoste de duminică*

Debut literar:
Proză scurtă – „Moartea avea rochie albastră”, Luceafărul, 1994

Apariţii editoriale:
„Clipa de adevăr” – roman de dragoste, 1998
„Asasinul a fost prins în zori” – roman poliţist, 2000
„Crima de la ora zero” – roman poliţist, 2009
„Lanțuri”, poezie Gina Zaharia, grafică Mihai Cătrună, 2011
„Reverie albastră” – poezie Gina Zaharia, pictură – Mihai Cătrună, 2013
„Ecou de rubin”, poezii, 2013
„Lacrima cu multe c(k)arate”, 2014
”Talazuri”, poezie, 2016
”Promisiunea de joi”, – roman polițist 2016

În curs de apariție:
„Nomade” poezii
”La est de tine”, poezii

În antologie:
„Cu epigrama la asalt” – epigrame, 1998
„Epigramişti români contemporani”, – epigrame, 2002
„Capricii efemere” – site literar Cleopatra, 2011
„Amprente în versuri” – Fundația Amprenta Buzău, 2012
„Meridiane Lirice” – Antologie universală a poeziei românești contemporane – 124 Poeți contemporani, Editura Armonii Culturale, 2012, coordonator George Stroia
„Fântâni de gând prin uni…vers, antologia esențelor”, Asociația Poezia Artelor, 2012
„Însemnele unei tăceri”, antologie de poezie site Casa Gândului Cleopatra, 2012
„Harpa de argint”, antologie de proză scurtă și texte lirice, 2012, Casa Gândului Cleopatra
Antologie bilingvă „Infinitul iubirii”, Arta Conversației, 2013
Antologia „Autograf pentru m(â)ine”, site Însemne Culturale, 2014
Antologia „Pași în cetate”, cenalcul AntePortas Buzău, 2014
Antologia „Sărutul”, Arta Conversației, Editura Măiastra, Tg. Jiu, 2015
Almanahul „Renașterea Buzoiană”, (7 ediții)
Antologie “Simplitatea risipirii” – 2015
Antologia ”Astfel și Altfel”, Deva, 2016, poezii
Antologia ”Polenizare”, Cenaclul Ante Portas, poezii, 2016

Diplome și premii:
– Diplomă de merit pentru contribuția adusă la îmbogățirea patrimoniului literar buzoian- – Asociația culturală Renașterea Buzoiană – 2003
– Diplomă de onoare pentru aportul deosebit la promovarea culturii în spațiul românesc – Fundația Academică Vasile Voiculescu Buzău (titlul de membru de onoare al Fundației) – 2003
– Diplomă pentru excelență în cultură – Direcția pentru cultură, culte și patrimoniul cultural național Buzău – 2003
– Diplomă de onoare pentru aportul deosebit la promovarea culturii în spațiul românesc – Fundația Academică Vasile Voiculescu Buzău – 2004
– Diplomă de merit pentru contribuția permanentă în desfășurarea activității cenaclului literar AntePortas, Buzău, mai 2014
– Premiul juriului (3 autori pe același loc) – concurs literar Cleopatra – 2011, cu publicarea volumului ”Capricii efemere”
– Locul III – concursul de poezie Etenități de-o clipă, site literar Negru pe Alb,
– Mențiune – concursul de poezie Etenități de-o clipă, site literar Negru pe Alb
– Mențiunea II – concurs de poezie “Întâlnire la Luceafăr” Forumul Negru pe Alb, iunie 2012
– Locul I – concurs de proză “Scrisoare către Eminescu ” Forumul Negru pe Alb, iunie 2012
– Locul III – concurs de poezie “Femeia, simfonie de lumină” – Însemne Culturale, martie 2013
– Locul III – concurs de romane polițiste,”Promisiunea de joi”, Editura MAI, octombrie 2013
– Locul II – concurs Însemne Culturale, tema “Labirinturi autumnale”,proză, noiembrie 2014
– Premiul pentru manuscrise,grupul facebook Cervantes, cu publicarea volumului „Lacrima cu multe c(k)arate”, poezii, Editura Inspirescu, 2014
– Diplomă pentru cea mai bună carte buzoiană pe 2014 ”Lacrima cu multe c(k)arate” la Festivalul Titel Constantinescu, Rm. Sărat, 2015
– Mențiune specială la secțiunea poezie la Festivalul Național de Literatură ”Agatha Grigorescu Bacovia, Mizil, 2015”
Locul II – concurs Însemne Culturale, tema ”Labirinturi autumnale”, poezie, noiembrie 2015
– Premiul special la Concursului Naţional de Creaţie Literară „Vasile Voiculescu”, 2016, cu volumul ”Talazuri”
– Locul I la secțiunea Proză, site-ul Însemne Culturale, concursul ”Labirinturi autumnale”, ediția a III-a, noiembrie 2016
– Premiul II la secțiunea Poezie, Concursul literaturitate.ro, noiembrie- decembrie 2016
– Premiul ”Cartea Anului” 2016, pentru romanul polițist ”Promisiunea de joi”, din partea Asociației Culturale ”Renașterea Buzoiană”
– Mențiune la Festivalul Internaţional de Poezie şi Epigramă „Romeo şi Julieta la Mizil”, ediția a X-a, 2016 – 2017

***
Administrator Însemne Culturale
Redactor Literatura de Azi/2013-2016
Redactor-șef revista Cenaclului „Ante Portas” Buzău

maria

ai uitat cine sunt și de ce-ți las busuioc la poartă
mă privești de parcă aș fi ieșit din ocean și l-aș fi întors pe dos
plimb o pădure de cactuși sunt mereu înfloriți ce suav te invită la cină
așază-te lângă mine mi-ai șoptit
(și am zărit un trunchi doborât de secetă)
parcă te cunosc
părul tău miroase a cântec de dragoste
cu siguranță te-am iubit cândva simt ceva dogoare în piept

atunci mi-ai zis maria

maria purta rochie senină și un coș în care-și ducea creioanele
mai aproape de adevăr
nu încurca drumurile doar că le dăruia tălpi zdravene
și le urca în munți
uneori semăna maci în tablouri numai de ea înțelese
ori deschidea grote cât să pătrundă soarele măcar pe coate
nu intra niciodată încălțată în fotografii
și îți dăduse voie să mă uiți

nu știu unde este acum
a lăsat ruj pe ceașca de cafea văd asta lângă tine
tu te-ai pierdut în licoare nici foșnetul de ieri nu l-ai auzit
mâine va fi eclipsă de suflet cu siguranță are pregătit un rol
poate va curăța nopțile dintr-un sanatoriu
ori va muta grădinile cu un semiton
poate își va schimba numele…
poate o va chema pentru totdeauna
maria…

dragostea de duminică

te-am aflat în caligrafia de astăzi
mergeai printre cercuri de foc şi-mi oglindeai inima
într-un cântec
Antares Antares
m-ai strigat până la cer
cobor pe derdelușuri faimoase buzele tale îmi sunt nectar
îmi scutură somnul
vindecătoare e dragostea de duminică

mă îmbraci în busuioc de mâine
dublele hollywoodiene s-au îmbolnăvit ne privesc pe furiș
prin sângele meu meu trec porumbei şi alte minuni
știi
în tine e a doua mea viață
ghici Antares ce vom gusta la cină

pentru că ne-am mutat cu un sat de dor mai aproape
vom strânge diamante pentru pavaj
ca un puzzle în carantină de lungă durată
ghidul e concediat ne copia stările curios dacă potcovarul
mai locuiește în călătoria noastră
chiar așa
în brațele tale osânda e artă

vară de ocazie

am aici o colibă mi-ai zis apoi mi-ai desenat iadul și raiul
se certau pentru o palmă de cer
cu o baghetă dresai lei cosmici
îi sfătuiai să se așeze doi câte doi să țină cont că acolo nu sunt liberi
ca în amfiteatrul iubirii noastre

la fereastră cântau ierburi cât toate speranțele mele
într-o noapte le-am cosit
până spre dimineață au crescut de două ori mai mari
aveau o carte cu greieri i-am auzit repetând sub pământ
scoate-i de acolo te-am rugat
un bolovan s-a rostogolit spre singura ieșire fastuoasă
mai târziu cu un oftat
s-a pornit o eclipsă de lună

când m-am trezit era vară de ocazie
o pânză mă ținea ostatică pe un perete neutru
trebuia să trec printr-o galerie imensă
nu cunoșteam intrarea scara de incendiu nici atât
singurul meu ghid – o tolbă cu creioane vorbitoare
avea pas dublu
și o sută de grade la umbră

în ochii păsărilor de iarbă

crestase în minte un chip
avea mersul primei iubiri aștepta să-și întoarcă privirea
spre turnul de care se agățaseră fiorii
care i-au trecut prin suflet
să măsoare scena căreia îi împrumutase lacrima și surâsul
și vocea de azur
ce cald răsună ceasul umbrelor mereu pe grabă
altruiste și mergătoare prin tușe albastre

aștepta să adoarmă ultimul grănicer
să-și aleagă hotarele pe care va merge desculță
printre sânziene
să fotografieze odată cu orbii toate minunile neîntâmplate
până în ziua a treia
să-i fure lutierului un acord
pentru seceta de lângă ocean

e nevoie de hrană și pentru nopți își zise
încheie cămașa soarelui șterge aripa unei lebede
sângerândă
plânge într-un hohot de pace
se încuie acolo
altarul dăruirii e în ochii păsărilor de iarbă

aici plouă din oră în oră

mă aștepți într-un paradis secret
să ardem pereții de carton ai nedumeririlor
pentru asta e nevoie de flăcări serioase și o galerie verticală
prin care să devenim hoții raiului

prin ochii mei trec niște zgârie-nori
vorbesc despre simpozioane solare
unul e șchiop dar face salturi cât zece
glumește pe seama bocancilor strâmți le-a cumpărat șireturi noi
și are sens unic

să-l încununăm cu vorbe dulci să-l deghizăm odată cu norii
să-i arătăm cum planează dorul peste meridiane preferate
uite cum vin de bunăvoie prizonierii destinelor ar zice
au brațele întinse și pelerine aurii
aici plouă din oră în oră
dar ce le pasă

coșul cu albine

așa e în prisacă trebuie să știi din ce parte vine roiul de gânduri
astăzi șerpuind mâine mai înalt decât mărturia uitată pe scări
aceasta e marca mea lipește-o de stup
va fi la fel din orice unghi ar înțepa cerul
cerșetorul de argint are palmele ciuruite
prin ele te zăresc ancorând sănii cu noroc
știu că-ți vei păstra glasul în mine

urmăresc săgeata strecurată în oceanul de astăzi
ca o undiță uriașă
aș înota pentru ea dar se transformă odată cu valurile
pirații își cos cămășile rechinii o înghit pentru show niciodată nu știu
dacă e un pai de lumină ori stare cu multe carate
oricum e pe placul meu

altădată aș fi fost doar femeia de pe dig
astăzi urmăresc animația perfectă reprezentația începe din pieptul tău
și răsare unde nu te aștepți
e tentant să știi că porți un coș cu albine
îl așezi pe umăr și taci
apoi arunci cu nectarul în stâncă

perdelele soarelui

am întins grădini alături de tine
apoi am deschis ușa dintre cerurile noastre
un stol de porumbei arunca duminici în noi
erau mărunte ca pietrele rare pe prundul unei dimineți
îmbujorată alintată cuceritoare stăpână pe toate fântânile
au apă de nuferi

merg printre tuberoze
aud bătăile inimii din mijlocul pământului
știi câte sunt
am aflat balansoare egale cu brațele tale
ce minune că pot filigrana crezul dintr-un un alb-oacheș
fiecare surâs –
literă divinizată în alfabetul nostru

să construim o legendă niciodată învechită niciodată oarbă
poate ușor aplecată
spre admiratorii stângaci
noaptea o vom așeza pe treptele unde se odihnesc nimfele
vom locui într-o mină-de-flori
câteodată vom trage perdelele soarelui
cât să încapă
puternică și adevărată
dragostea

pe sub felinare trec nopți cu rochii frumoase

să mergem mai aproape de izvoare
îi spuneai cu inima dogorind
e lună plină când va coborî la pieptănat să-ți vadă chipul
am auzit că așa nu te vei teme de pietre
nici vei flămânzi într-un strigăt de toamnă
în pumn să porți un ban din tolba întemnițaților
cu siguranță va pleda pentru catedrale
înalte cât sufletul

apoi ai înnodat sacul în care strânseseși vorbe senine
l-ai îngropat pe dealul răsăritului
și mi-ai desenat un ocean
eram desculță în sângele lui octombrie liberă să-mi plimb valurile
prin galaxia orbilor
câștigasem pariul cu focul
câteva cercuri aurii făceau tumbe peste umărul meu

şi acum port straiele pe care le-am cusut
într-un mugur al nimănui
seceta șerpuiește la ea acasă o femeie coase câmpuri cu flori
pe sub felinare trec nopți cu rochii frumoase
cineva bate cuie în tabloul cu noi
crezul se-ntoarce la rădăcină
mai sărac cu un murmur

femeia mării

– mă aștepți într-un oraș visător
orașul de pe apă
de o mie de ori tu și o picătură de soare
drumuri subterane fără astâmpăr au tălpi albastre freamăt de aprilie
și un templu din cărți de joc
acum am zărit cerul sub pământ
da da te recunosc
ești femeia mării
femeia pentru care am înotat veacuri pe spatele unui rechin
pe buzele tale mi-am lăsat toate cugetările pe care le-aș fi ales
motto pentru nemurire

– ia-mă de mână ți-am șoptit
inima vâsleşte spre răsărit acolo e timpul meu
umple-l de tine
scoicile adună raze pentru intersecții boreale
călătoria noastră are hrană din belșug
încape în toate orizonturile însetate
de noi

aşa era odată

săgețile vin totdeauna din partea stângă
în dreapta e foşnetul vântului
pe front se face reclamă la trandafiri morți
și leacuri pentru depărtări
câțiva șerpi răspund tăcerilor din tranşee
baioneta luminii se vrea țintuită la piept

un soldat rămânea totdeauna să-și scrie jurnalul la fața locului
se întorcea cu inima ciuruită
zâmbea primului trunchi din care și-ar fi făcut luntre
spre nicăieri
aşa era odată

verile cântau fals dar cochetau cu întinderi de platină
aveau vitralii în buzunare și respirau prin mine
la drumul mare s-au întins inimi de piatră
atrii desenate în grabă
atât de subțiri încât nu îndrăznești să-ți chemi sângele
de la război

și acum surâde acea casă pe stâncă
se rotește după miezul nopții o Doamne câtă încredere
să nu cadă cu un bemol
dacă-i așa rămân statuia care se închină la idoli
cu fiecare secundă mai puțin

cămașa dintre maluri

ai lăsat cămașa pe mal între râuri de vin
alb cu roșu
prin pieptul tău trecea dragostea
din galeria munților spre ocean
eu spuneam cerului că nu te zăresc
tu zăreai poarta mea doar bătută de crivăț

te întreb pentru a mia oară
inimă
poți face umbrele să contemple
de câte ori ai înconjurat soarele
și câte raze i-ai smuls în jocul tandreții
ai urmărit cum șerpuia dorul prin iarba-nflorită

unde erai când temerarii aruncau luceferi
pe tabla de șah
și de ce ai ascuns noaptea în vistieria fără egal
te-ai șters cu ea pe picioare
săreai peste ziduri exotice
hrăneai albine
acum le desenezi flori de nu-mă-uita

se face că vinul acela curge prin mine
și te îmbată fără să știi
prinde-ți în sfori gândurile eu am umplut zări cu ele
peticesc fiecare pod
din când în când îmi scutur de eclipse
cămașa dintre maluri

într-un refresh

“ce faci acolo?
scriu.
pe întuneric?
ei, mă descurc. nu e chiar întuneric. dormi liniștită.
ce scrii?
o poezie.
tu știi să scrii poezii?
da. un pic.
atunci aprinde lumina. o poezie e mai importantă decât somnul meu.”

***
am zărit-o pe mama deshămând diamante sălbatice
bătătoreau zările batjocoreau furtunile
urcau în metropole și umpleau portrete cu păpuși
și sârmă ghimpată
o vreme le-a aplaudat din loja unde Dumnezeu deschisese un ochi albastru
apoi le-a așezat sub pernă
ultimele voci curioase sprijineau crezul necopt

cometa-ateu închină cerul răsăritul e numai leagăne
o istorie de lupi face tumbe pe dealul filigranat
par niște pete de suflet
împachetez jarul în care ai copt la refuz dragostea
niște mâini străine ți-au așezat broboada într-o parte
acasă la noi sunt mereu drepte
un râs impecabil trosnește în sala cu flăcări
acrobații acceptă pieptul metalic întors de la oaste
întunericul tău dă onorul pe diagonală

mâine voi duce poemul la oraș mamă
l-ai binecuvântat într-o veneție dintre pleoapele tale
sub prag domnește busuiocul imită sarea altădată escalada fortărețe
păcat că înflorește într-un refresh
l-ai frământat l-ai sfințit lumea ta e aromată acum
în aria fluturilor de noapte zac piramide neprețuite
avocatul lor e închis pe nedrept

1 Comentariu

  1. am zărit-o pe mama deshămând diamante sălbatice
    bătătoreau zările batjocoreau furtunile
    “urcau în metropole și umpleau portrete cu păpuși
    și sârmă ghimpată
    o vreme le-a aplaudat din loja unde Dumnezeu deschisese un ochi albastru
    apoi le-a așezat sub pernă
    ultimele voci curioase sprijineau crezul necopt…”
    Cea care scrie aşa este POETĂ şi, evident, are ceva de spus

Scrie un comentariu!

Adresa ta de email nu va fi publicată


*