Dr. BIRTU-PIRĂIANU VIOREL(Constanţa)*Poezie*Printre valuri şi stele

M-am născut pe 4.02.1959, în oraşul Constanta.In 1985 am absolvit Facultatea de Medicină din Craiova. Sunt medic specialist de familie.
Am început să scriu, să clădesc o lume a iubirii, a speranței, să surprind esența vieții, a stărilor de conștiință.
În 2015 am întâlnit scriitorul-editor Ștefan Doru Dăncuș. A apreciat și apoi a publicat primul meu poem de versuri – Lacrimi.
Analiza literară realizată de criticul G.Coandă și ulterior de alți critici literari mi-au confirmat drumul ales.
Ce a urmat, a fost o minunată poveste ce continuă și astăzi.
Cărți publicate:
– volume poezie
Lacrimi-ed. Singur-Târgoviște-2015;Scriu pe cer- ed. Singur -Târgoviște -2015;În lumea marelui nimic- ed. Singur -Târgoviște -2015;Amurguri târzii- ed. Singur -Târgoviște-2016;În neliniștea gândului- ed. Singur -Târgoviște 2016;Pentru cei ce vin sau pleacă- ed. Singur -Târgoviște 2016;Între vorbe și tăceri- ed. Singur –Tărgoviște 2016;Pe țărmul tăcerii- ed. Singur -Tărgoviște 2016; Trăind iubire- ed. Singur -Târgoviște 2016;Pe tabla vieții-editura Inspirescu-Satu Mare-2016;Stropi de iubire- ed. Singur -Târgoviște-2016; De ce plâng copacii când mor- ed. Singur -Târgoviște 2016
– antologii:
Scrisul de azi-2015;LYRICS ET PROSA, vol. III.-2016;Printre aburi de cafea-2016;
Gânditorul şi scriitorul-2016;Lumina cuvintelor-2016; Fel de fel de stihuri,vol II-2016:
Dialog cu versul iubirii-2016;În bătaia peniţei-2016:O altfel de istorie a literaturii române contemporane-2016
Apariții reviste și publicații literare; Nomen Artis-Dincolo de tăcere;Cronograf;Surâsul Bucovinei-
Apariții diverse publicații și grupuri literare online; Literatura de azi;Confluențe literare; eCreator; Singur
2016 – Diplomă pentru activitate literară – Grup Media Singur
2016 – Concursul de poezie organizat de Asociaţia Culturală “Casa Rumana” din Catalunya, premiul III;

Vioara

ating gânduri
în noaptea albă dintre lacrimi
găsesc doar vise rătăcite
suspin printre frunzele lumii
triste reverberaţii
păşesc în gând
mângâiat de roua dimineţii
tresare iarba
în adieri
de ieri, de nicăieri
a amuţit tăcerea
nu am simţit durerea
cuvintelor ce mor
în glastre hohotiră crinii
miraţi de ţipătul luminii
se sting gânduri, curg clipe
ameţite de mângâierea unui cânt
a mai rămas doar o vioară
ce zace pe un ţărm
de mare, de zare
ea cântă şi cântă
dar nimeni nu o ascultă

Căutări

gândurile s-au deformat
în pulsul unui început
niciodată început
întotdeauna sfârșit
înainte de început
tac în cuvinte ostenite
prea grăbit să plec
prea obosit să vin
între trenuri ratate
alte plecate
plec între
mișcări și deplasări
din gânduri sfărâmate
multe strivite
sau poate uitate

fac alte forme
plec cu o bucată din întreg
sunt doar o lacrimă
a timpului prezent

Printre valuri şi stele

lumina s-a cufundat în noapte
într-o noapte
o lume de vânt cuprinsă
printre pletele gândului
se scutură stele
pe linia vieții curg valuri
tăcere chinuită
noapte groasă,răcoroasă
lumina s-a stins
doar un vis s-a prelins
marea e neagră
mulțimi de alge
tremură îndoliate
am așezat cununa durerii
pe fruntea obosită
valuri curg,se sparg
un vapor în larg
catarg înfipt în vânt
azi am uitat să mai cânt
pe țărm ,urme de pași
e vremea de plecare
deci, bun rămas

Cuvântul

mă pierd în tăceri abandonate
multe pierdute sau poate uitate
păşesc printre stânci
picioarele sunt răni adânci
mă doare valul ce ţipă în mine
uneori desenez gânduri
pe pereţi reci şi seci
aşa am descoperit cuvântul..
s-a făcut dimineaţă, mamă

Obosita clipă

sunetul s-a contopit cu tăcerea
ce a ieşit
nimic
îngândurat cercetez viitorul
la ceasul clipelor ce mor
în mâini port crucea
umezită de lacrima dimineţii
alerg să prind lumina
gonind prin abisul unui suflet
pierdut şi niciodată regăsit
plec, las totul deoparte
adică nicăieri
clipa e obosită, tace
pe coala umedă de gânduri

Ceasul bate

ceasul vieții bate
singuratic bat cărarea
în orașul de pe drum
nu sunt crâșme
nu e drum
doar o stradă prăfuită
și de timpuri bântuită
bat drumul în zadar
fără gânduri..fără har
de nimic nu am habar
o sticlă vreau
și nu o am
îmi este sete…
oraș pustiu
fără bere..fără vin..
plec din orașul
în care clipele sunt bete
ceasul vieții bate-bate

Prăfuite căutări

trăim între coapsele deschise
ale omenirii

oferite, într-o interactiune
nedeterminată,nonconcepută
ne stingem
în iubiri trecătoare
în camere prăfuite de hotel
carnea are un gust amar
adormim la sânul
unei femei de ocazie
căutându-ne zadarnic
într-un timp
obosit și plictisit
punem punct
după fiecare întâlnire ratată
a doua zi
începe o nouă zi, nu…

Suspin

ai adormit despletită
pe lespedea rece
a unui cuvânt nespus
din ochi curg lumini
o lacrimă
un ultim suspin
orașul e mort
doar un parfum veșted
de ce ai venit să dormi
la poartă, alai cu flori
tu zaci
pe o lespede mută

Lacrima sufletului

un antic dans
printre secole
obosite de timp
cămăși albe
pentru suflet ostenit
cad cascade de gânduri
pe pământul tăcerii
uneor sădesc rădăcini
mai adânci
azi, atunci
am întins umbra
peste o cămașă de flori
seara pe treptele universului
vântul mângâie pletele lumii
m-am învelit în cețuri
ascult țipătul luminii
prin lacrima sufletului
Aştept un semn

stingher într-o lume
străină şi rece
în care timpul trece, se petrece
singur cu ecoul
plâng în despărţirea clipelor ce pier
în nerăbdarea cuvântului nerostit
trăiesc fiorul alb al luminii
în drumul către cer
poate odată voi sta
alături de El
o zi, o clipă
sau poate pe vecie
cuvântul meu
are vârsta sufletului, a singurătăţii
e mângâiat de un surâs.
în noapte, printre stele
aştept un semn
atât

Fii primul care lasă un comentariu!

Scrie un comentariu!

Adresa ta de email nu va fi publicată


*