Constantin Triţă (Bârza-Judeţul Olt*Poezie*Câteodată…ninge cu suspine

Născut la 10 ianuarie 1957- în comuna Bârza –Județul Olt
Domiculiul stabil este- în orașul Piatra Olt, Aleea Viilor nr 2 – Județul Olt
Studii postliceale
Școala de operatori Rc din cadrul Ministerului Transporturilor 1985
Debut în poezie
Premiul pentru debut în poezieal revistei – În Slujba Patriei-1980
Volume de autor
Trubadur prin dragoste-2014 –Editura Hoffman Caracal ISBN 978-606-615-719-3
Doar pentru tine-2015-Editura Hoffman Caracal ISBN 978-606-615-978-8
Patimi și iubiri-2016 Editura Inspirescu Satu Mare ISBN 978-606-8652-21-4
Apariții în antologii
Cioburi de vise 1-2013- Editura Stef Iași
Raiul cucerit-2014- Editura Hoffman Caracal
Tata- 2014- Editura Autograf MJM Craiova
Cioburi de vise 2-2014-Editura Stef Iași
Undeva în poezie-2014- Editura Inspirescu Satu Mare
Călătorie în regatul cuvintelor-2014-Editura Dandes Press Drobeta Turnu Severin
Fiori de taină-2015-Editura Vital Prevent Edit Craiova
Poezii de primăvară- Colecția Olănești -2015-Editura Rotipo Iași
Poezii de Vară -Colecția Olănești-2015-Editura Rotipo Iași
Poezii de toamnă –Colecția Olănești- Editura Rotipo Iași
Poezii de iarnă-Colecția Olănești-Editura Antim Ivireanul Rm Vâlcea
Cioburi de vise 3-2015-Editura Stef Iași
Căpușa -2015-Editura Rotipo Iași
Satule izvor de dor-2015-Editura Rotipo Iași
Aripi de zăpadă-2016-Editura Life Art
Aparții în reviste
Revista- În Slujba Patriei
Revista -Dor de dor-Dor Mărunt
Revista -Afrodisiac literar
Revista -Amprentele Sufletului
Revista –Rusidava Culturală

 

 

Al iernii soroc

Februarie intrat-a în casă,
Cu mii de-ntrebări şi tăceri
Topite-n surâs de angoasă
La marginea clipei de ieri.

Aruncă în flăcări trecutul,
Steluţe de-argint în absint
Şi-alungă-n uitare…urâtul
Cu-n veşnic fior…de alint.

Februarie venit-a devreme
Şi plecă cu timpul,dansând
Spre extravagante extreme
Ascunse în pulberi de gând.

Dezleagă…a vântului taină
Ce-n suflete toarnă, noroc,
Discret…ca o ultimă haină
El este al iernii…soroc.

Mai am sărutare

Mai am o sărutare pentru tine,
Tu ştii…iubito…unde-i locul ei,
Pe sânul ce-nfloreşte către mine,
Sau pe sclipire buzelor…scântei.

Se umple parcă cerul…de lumină
Şi-mbrăţişări uşor ne dezgolesc,
Când patima-i lipită…de retină,
Iar focul cântă-n vatră, diavolesc.

Mai am o sărutare…fulguită,
Şoptită la ureche-ncetişor,
Tu-mi eşti Crăiasa Iernii şi iubită,
Sărută-mă…topeşte-mă…uşor

Flăcări dansează, ca o şoaptă dulce,
Eu pe obraz…îţi pun o sărutare
Tot aşteptând ca luna să se culce,
Te-ntind în aşternut…ca pe o floare.

Mai am o sărutare-abia…sfinţită,
Pe-altarul trupului arzând, carmin,
Stârneşte-mă…şi lasă-te iubită,
Zile şi nopţi…în braţe să te ţin.

Trosneşte lemnul magicei clipite
Căldura ne cuprinde…şi ne leagă,
Covorul…pare-o mare de ispite,
Afară ninge…cine să-nţeleagă?

Câteodată ninge

Câteodată…ninge cu suspine
Şi mâinile îngheţă fără veste,
Cuvintele mă poartă către tine
Şi-atâta linişte-n tăcere este.

Din omul de zăpadă din grădină
Rămas-a numai nasul şi-o ureche
Şi în această clipă…de lumină,
Un Făt-Frumos îşi caută pereche.

Miroase a gutui şi-a mere coapte,
De printre ţurţuri…picură cu vise,
Se scutură cu pulbere de noapte
Şi sărutările…sunt toate ninse.

Şi încă ninge-n ropote grăbite,
Iarna nebună…plânge peste noi,
M-agăţ de vânt şi stele risipite
Şi te aştept iubito…să fim doi.

Am venit

Am venit în dimineaţă,
Sărutări să pun pe pleoape,
Când amorul se răsfaţă
Răcorindu-se…în ape.

Am venit, cu buze coapte,
Dragostea s-o pun în tine
Învelindu-te cu şoapte
Şi cu-mbrățișări divine.

Am venit amiaza mare,
Sânii să ţi-i dezgolesc
Şi să-i scutur de uitare,
Poate, poate, reuşesc.

Am venit s-aduc iubire
Şi parfum de floare rară,
M-ai legat cu mii de fire
Ca un vis, de primăvară.

Am venit ,când seara vine
Cu alaiul ei ,de stele
Şi în clipele…puține
Am uitat…de toate cele.

Am venit, dar cine ştie,
Câte patimi şi păcate
Mă opresc şi mă-ntârzie,
Să ajung la tine-n noapte.

Mi-e dor de un zâmbet

Mi-e dor de ochii tăi scăldaţi în smarald
Şi de buzele-ţi dulci…ce tăcute mă ard,
De merele coapte din sân…mi-este dor,
Când se-aprind veșnicii inefable-n zbor

Mi-e dor de mâinile…ce abile…m-ating,
Când pe trupul fierbinte diminețile ning
Ascunzând în adâncuri, neștiute culori,
Remușcări și păcate…enigmatice flori.

Mi-e dor de iubire…de o şoaptă de vis,
De o stea ireală şi de-un suflet deschis
Când se scutură cerul împliniri căutând
Dezgolesc depărtare și abisu-ți pătrund.

De vină poate e pământul

Vinovat e că mă doare,
Piciorul rătăcind cărări
Şi pleoapele risipitoare
Închise-n tainice chemări.

E vinovată depărtarea
Şi neputinţele…fireşti,
Albastru,verdele şi marea,
Tot aşteptând să mă găseşti.

De vină poate e pământul
Şi caii alergând spre est,
Acolo unde doar cuvântul
Iubirilor le mai dă rest.

O vină poate fi …uitată
Amestecând-o în iertare
Şi-n roua lacrimei scăldată
Când încă…sufletul te doare.

Eu te-aş iubi

Eu te-aş iubi, dar n-am nici casă
Şi nici venituri relevante,
Pentru-a putea pune pe masă,
Atingeri…mai interesante.

Eu te-aş iubi, dar noaptea vine
Şi străzile, mă tot alungă,
Înspre ferestrele puţine,
Ce au uitat, demult, să plângă.

Eu te-aş iubi, îmi eşti pe buze,
Catifelată şi discretă
Şi nimeni n-o să mă acuze,
Că nu fac uz de etichetă.

Eu te-aş iubi, dar de ce oare?
Şi până când să tot aştept?
Sa nu mai fii o intrebare
Retorică…în al meu piept.

Eu te-aş iubi, a câta oară?
Şi-n câte stiluri păcătoase?
Pentru deliciul tău fecioară,
Când orologiu bate…şase.

Când o sonată şi-un violoncel

Când o sonată și-un violoncel,
Allegro moderato-nspre apus,
Rămâne-n urmă soțul…infidel
Și-un fa minor…adeseori opus

Scherzando ed amabile, pianul,
A confirmat cantabile…trădarea
În do major insinuând vicleanul,
Că răbdător va aștepta…iertarea.

Elitiste deturnări

Întrebări fără de număr, epitete unicat,
Veșnicii ermetizate și un păcătos stilat,
Fraze interogative, bancă fără amintiri,
Frunze gata ruginite, imposibile iubiri.

Degete scormonitoare, iluzorii căutări,
Enigmatice ispite, îndrăznețe așteptări,
Sărutări multiplicate, vise și picanterii,
Ploi mereu întârziate, inutile șmecherii.

Pasiuni costisitoare, regretabile tăceri,
Aparențe-nșelătoare…euforice plăceri,
Fulgere echidistante, inocență și tutun,
Abstinență trecătoare, inefabilul nebun.

Sentimente tăinuite, elitiste deturnări,
Elemente ignorate, gălăgie, provocări,
Destinația finală, e o toamnă în amurg,
Ce a rătăcit poteca îndoielnicului burg.

Şi mi-e pana

Şi mi-e pana…numai sânge,
Numai lacrime şi vise,
Însă n-o să poată plânge,
Lângă uşi, mereu, închise.

Şi mi-e pana numai soare,
Doar speranţă şi-adevăr,
Mândr-o port la cingătoare,
Este floarea mea…de măr.
Şi mi-e pana…cer cu stele,
Luna-n cumpăna fântânii,
Un himeric…dans de iele,
Sau un lup…în dosul stânii.
Şi mi-e pana…ca pelinul,
Prins în poarta unui dor,
Gândurile ce-şi fac plinul
În răcoarea…de izvor.
Şi mi-e pana…cine ştie,
Când săgeată, când amor,
Tainică…filozofie…
Clipa-n care mă-nfăşor.

Fii primul care lasă un comentariu!

Scrie un comentariu!

Adresa ta de email nu va fi publicată


*