Nicolae Nistor (Mihăieşti-Vâlcea (Poezie

NICOLAE NISTOR

S-a născut în comuna Mihăeşti, Judeţul Vâlcea. A lucrat în Hidroelectrica, pe post de hidroenergetician. A colaborat la mai multe ziare după 1990, săptămânalul 7 Zile şi cotitdianul Actualitatea vâlceană – în calitatea de editor și ziarist. A avut participări la emisiuni TV şi Radio, locale și naționale. A publicat articole în revista Singur, revista online Popasuri Culturale Româneşti, revista Povestea vorbei, revista QPoem, Confluențe literare, revista eCreator, revista Singur, Rusidava Culturală, Poeții noștri (la unele dintre ele în calitate de redactor).
Este unul din membri fondatori ai Societăţii Culturale „Anton Pann”, membru al Uniunii Scriitorilor Europeni din Moldova şi participant activ la lansări de carte, unde a susținut mulți autori cunoscuți sau la început de drum.
Publică cotidian pe Facebook, pe profilul personal dar şi în multe reviste online și pe grupuri literare. Apariţii în antologiile “Vise târzii” , ”Limba noastră Eminească”, ”Culegere antologică de poezie contemporană”, editate de Editura Naţiunea și lansate la Târgul Internațional de carte BOOKFEST 2014, BOOKFEST 2015 și la GAUDEAMUS 2014.
Este inclus în antologiile revistei online Popasuri Culturale Românești – Suflet Nemuritor, Nemuritorii Cuvintelor, Iubirea dincolo de vis, lansate la Baia Mare, în Biblioteca “Nicolae Steinhardt”. A publicat în Culegerea de texte religioase ”Ochi de Lumină”, la editura ”VITAL Prevent Edit”, în Antologia Mama și Antologia Tata.
În 2014, a editat volumul de versuri „Scrisori către Eva” la editura “SINGUR” cu lansări la Biblioteca “Astra” din SIBIU, Salonul de carte Târgoviște, la BOOKFEST 2014, la sărbătorirea celor 31 de ani de la înfiinţarea Societăţii Culturale “Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea, la Viena (Austria) cu ocazia sărbătorii Europei. Volumul a fost premiat de editura Singur, de Societatea Culturală “Anton Pann” şi Radio Unirea din diaspora românească. Volumul a fost bine primit de cititori şi mediile literare şi cu referiri critice ale lui Mihai Antonescu – membru USR, Alexandru Petria, Doru Dăncuș – membru U.S.R., Florian Copcea – membru USR, Mihaela Rădulescu, Cornel Udrea – membru USR.
Volumul ”Scrisori către Eva” a fost prezentat la televiziunile: ”ETALON” si ”VTV” din Rm. Vâlcea.
În 2015 publică volumul de versuri Îngerul timpului, la Editura Singur, prefațat de Dan Şalapa. Îngerul timpului a fost lansat la Biblioteca “Antim Ivireanul” din Râmnicu Vâlcea , unde au vorbit despre carte Ilorian Păunoiu – membru USR, Dumitru Sârghie – membru UZR, prof. dr. Mihaela Rădulescu, Liliana Hinoveanu – redactor Radio Craiova şi poeta Daniela Tiger. Îngerul timpului a avut peste 15 lansări şi a fost prezentată prin Caravana Culturii în 8 orașe din țară. Volumul a beneficiat de o recenzie critică în FILOVERBA 2.
Volumul a fost prezentat la Gaudeamus 2015 de către Mihai Antonescu – membru USR, la standurile BETA şi Antim Ivireanul.
După o riguroasă selecție a fost cuprins în Antologia „Scrisul de azi” din 2015 a editurii Singur.
În 2016 a publicat volumul de versuri Baleiajul vieții sau impedanța spaimei care a fost prezentat la Curtea de Argeș, Drăgășani şi la Rm. Vâlcea în contextul Festivalului Național de Umor, cu referinţe critice ale poetului NICOLAE DRAGOȘ – membru USR. A publicat volumul de versuri Iubire cu gust de marsala, apariţia fiind considerată un eveniment de către Dan Șalapa.
În prezent are în pregătire un volum de versuri, un volum de cugetări și aforisme, altul de povestiri neterminate și un roman. Are în curs de apariţie volumul de versuri Dincolo de întuneric.

 

TÂMPLE CU MIROS DE PIERSICĂ

Trăim în același loc, și nu suntem împreună,
o ușă paralelă-i între noi.
Pașii lăsând urme pe covor
se furișează undeva, în camera ascunsă.
Îți simt tâmplele cu miros de piersică,
la geam, se leagănă piersicul
din care copilă fiind nu puteai să cobori.
Ce repede se scutura,
parcă să-ţi facă loc să urci,
să te strecori la mine!
Nu mai am răbdare să înflorească,
vreau să te miros, să mă satur de tine.
Fructiera nu este goală niciodată,
este fără anotimpuri, plină de tine.
Pictez după natură moartă miros de piersică,
și tremur când îți fac portretul
de teamă să nu-l întinez cu lacrimi,
să nu se inunde în culori mirosul tău!

MĂNUȘA LUI DUMNEZEU

Frumuseţea ta, femeie, învinge
orice vânător de căprioare
el nu poate ucide sufletul.
Nimeni nu minte ochii,
te ascunzi
permanent, instinctiv,
teama te apără,
poate când dormi,
ştii că te veghează cineva
care nu te vânează.
Frumuseţea ta, femeie,
este ascunsă, uneori,
în neînţelese unghere,
pentru că numai tu
ai secretul vieţii,
pe care îl foloseşti supusă,
conştientă de puterea
pe care o ai
când naşti copii,
tu roteşti anotimpurile vieţii –
o mănuşă a lui Dumnezeu!

PICTORUL – UN ESOP DIN SMYRNA

Învață să dansezi asemeni penelului
pe pânză, și trupul tău va rămâne tânăr,
te voi privi de acolo de unde sufletul
nu se întoarce decât noaptea
când Luna doarme împreună cu iubirea,
eu, cel care te-am prins în veșnicie,
voi plânge că timpul meu te părăsește,
bine că nu-mi tremură mâinile.
Trebuie să arăt ce nu se vede acum
datorită luminii ce se pierde din ochii mei obosiți,
numai muzica mă lasă să simt trupul tău frumos,
tremurul tău de fecioară –
un Beethoven ce vede prin sunete…
Dansează, draga mea, să simt vibrația
trupului tău cu miros de câmp,
o simfonie pe care am pierdut-o
atunci când mâinile mele vedeau culorile,
iar eu dansam fără lumină,
fără lampa de pe noptiera
unde cartea lumii se închidea.
Dansează, draga mea, nemurirea,
pânza fără vârstă va umbla
în timpuri de iubire ca sufletul,
tu poate vei pleca înaintea timpului
să ne revedem tineri,
să pot să-ți văd culoarea ochilor,
să te miros în câmpiile veșniciei,
tu, opera mea salvatoare
pe care o semnez prin cuvinte.

DESCOPERIREA FEMEII

Ochii tăi albaștri
îi păzeam ca un cerber damnat.
O prințesă despletită erai,
în curte, zgomot de pian,
eu scrijelind gardul,
tu, ascunsă în grădină,
deseori, strada aceea
mă face tânăr
în toamna castanilor.
Frunzele dansând ruginii,
desenându-te pe asfalt,
nimic nu mai este ca atunci
când îmi alergai fluturașii din stomac.
Iubirile mature, difuze,
mai adeseori, carnale,
sexualitatea nu are
nevinovăția adolescenței,
stângăcia, când te privesc femeie,
anxietatea de atunci,
iubiri repetabile,
clone false devin urmașele iubiri.

ERAM ADOLESCENT

când jucându-ne te-am descoperit, femeie.
Inima, accelerator de sentimente
neînţelese, atunci,
strada noastră părăsită,
tu, undeva, în Univers,
de mână cu altă iubire,
niciodată ca a noastră…
Pe unde merg,
simt parfumul tău
de adolescentă supusă luminii…
Vârsta nu poate șterge sentimente,
doar le poate estompa
sau le poate păstra.
Tu, inimă pereche
cu una nepereche,
eu, inimă pereche lângă una nepereche,
așa, până cândva,
poate niciodată,
sau altă viață,
sau altă lume.

PAȘAPORT

dedică poetului Ilorian Păunoiu
Când nu mai pot merge, dansez,
mă visez pasăre călătoare,
așa, fără să plec din mine,
pot atinge stelele.
Nu plâng,
fac salturi dincolo de mine,
călătoresc fără bilet în timpuri
unde sunt lumi fără anotimpuri,
simt adierile minții.
Tu, Doamne, eşti ca mine,
rotești universul,
o muzică stranie şi caldă.
Când nu pot să merg,
am timp să pictez inimi,
apoi, le atârn de bolta stelară
precum haltele poposirii gândului,
așa și eu, merg acolo unde
alții care se deplasează, nu reușesc,
gândul că pot, mă face nemuritor.
Când nu pot să merg,
mulțumesc vieții pentru
pașaportul atinsului
în neatins!

RUGĂCIUNE

M-am agăţat de tristele-mi cuvinte
sperând că le voi arunca la stele,
în ele, gândurile mele-s sfinte,
asemenea luminilor din Iesle.
Tu, Doamne, înţelegi, iubim ce doare,
parfumul vieților – miros de munte –
să înțeleg…
Când iubirea moare,
vor dispărea Ieslele din munte?
Atuncea, Doamne, iartă rugăciunea,
mai luminează calea din cuvinte,
să se trezească-n fiecare mintea
ce se ascunde în cuvinte triste!

HARŢĂ

Pentru mine, timpul fuge
ca izvoru-mi care pleacă,
pentru voi încă n-ajunge
timpul care nu mai seacă!
Pentru voi, viața aleargă
și grăbită, și în pripă,
nu mai are timp să plângă
printre pleoapele din prispă!
Şi, aşa, timpul şi viaţa,
ca visând să facă piaţa,
permanent se iau la harţă –
are asta, importanţă?

VIN DE NEMURIRE

Am mâncat pâine de vatră,
băut-am vin de nemurire,
pentru că era prea-seară în vie,
ne-am întâlnit în poezie.
Am tot cântat, am tot dansat,
pictați pe pânzele abstracte,
am tot zâmbit, am lăcrimat
de bucuriile înalte.
Ne-am amintit de Donna Alba,
rusoaica la braţ cu Andromeda,
și greu a fost când am plecat,
pierdusem calul și șareta
ascunse-n timp de neuitat.
Când am plecat, era prea-seară
cu despărțiri de rămas bun;
din burgul cel bătrân ca viţa,
şi primitor, şi iubitor ca vinul bun,
n-am mai fi vrut plecare să avem,
nicicând!

NUMAI EL PRIN MINE SALVEAZĂ ÎNGERII

Mă pot ascunde de mine,
O izolare zgomotoasă a sufletului,
Un zâmbet schimonosit, fals,
Asemeni unui costum care nu este al meu.
Ce pot face cu cerul meu din care cad îngerii
Pe care vreau să-i salvez în mâinile obosite?
Cum este, unde nu este EL,
Ce drum mă duce în noaptea continuă,
Asemeni orbilor fără amprente digitale,
Care nu pot distinge decât pipăind lacrimile.
Un tablou cu soarele în spate
Repară retina minții să pot vedea calea
Unde lumina mă soarbe fără întoarcere.
Mă văd iubind o femeie luminoasă
Care mă naşte, chiar dacă este furtună,
Şi nu poți distinge şi atinge tabloul acesta
mişcătorMă pot ascunde de voi, de boală, de răutăţi rătăcite,
Însă nu pot să nu fur aerul din care vă respir,
Că nu mă am decât pe mine și o bucată din EL
Aşezat pe o pânză, asemeni unui talisman.
Când uit să îngenunchez,
Mă rog şi plâng invocând îngerii
Să cadă în braţele mele,
Numai aşa ei nu vor fi loviţi,
Iar eu voi întineri veşnic doar ca EL!

CUVINTELE…

Aduc cuvintele ascunse în nori,
ca seva vieţilor ascunse în flori.
Cu sunet de pian, dansez cuvinte,
cu bucurii ce îmi apar în minte.
Aduc cuvintele ascunse în tablouri,
cu povestiri ce-au îngheţat în holuri.
Şi stau ascuns într-o mansardă,
cu lacrimile care stau să cadă.
Încerc să mai salvez muze ascunse,
tăcute în ceaiuri amare, dulci, neunse.
Aduc cuvintele ascunse în ciute,
invoc istoriile triste din iubiri pierdute.
În nopţile singurătăţii permanente,
rog protagoniştii minţii să mă ierte!

FÂNTÂNA CU CIUTURA ÎN SUS

În fiecare dimineață, mă spăl cu apa vieţii,
să repar ridurile interioare ale sufletului.
Parcă o văd pe bunica aducând coşul
cu fructe de câmp, spălate de roua zorilor,
o frumuseţe desculță, despletită, alergând
pe câmp,
imagine oglindită în viața mea.
Aerul cu miros de plante, care mă trezeau
din somnul adânc de copil.
Privirea mamei asemeni cerului,
spaima ei pentru ce voi trăi în viitor,
când voi fi asemeni păpădiei,
în adiere cu miros de plante crude,
sau cine știe ce va fi atunci?!
Eu, copilul, tată, nepot plecat în case străine,
eu, cel care care va încălța pantofii
de bărbat, gata să mă plantez
lăsând urme pe pământul acesta,
asemeni unei cruci la răscruce,
lângă o fântână cu ciutura în sus,
să poată să bea trecătorul,
să se odihnească la umbra apei,
să vorbească cu mine
sau să caute în oglinda fântânii
traseul pe unde să nu rătăcească.
În fiecare dimineață, îmi spăl ochii obosiți
în apa fiului meu, să rămân tânăr,
la întâlnirea de la răscrucea vieții,
să pot privi în ochiul de ape, copiii lui!

CRUCEA VIEȚII

Prea multe lacrimi, vai, vor curge
din noi, de la o cruce-n altă cruce,
așa vor îngheța în fiecare gând
doar crucile din suflete ce plâng.
Şi peste tot, vor adormi-n zăpadă
toţi câinii singuratici de pe stradă,
iar noi, ascunși în liniștea din case,
vom ţese viața în albul de mătase.
Prea multe lacrimi îngheţate-n lume
de mult prea frig în părăsiri postume!
Nici nu mai ştim de ce am plâns aseară,
acest cotidian televizat omoară.
Prea multe se adună-n obosite oase,
ca nişte zale grele de cavaler medieval,
ce-o viață-ntreagă aleargă după himere,
acum, prea obosit să se ascundă-n ele.
Şi de ce plâng cuvintele-n iubiri pierdute,
ţesute de un păianjen care nu ne minte,
când construiește din cuvintele-elipse
o lume fără moarte atârnată-n vise,
cu multă, grea iubire adormită-n cruci,
care te-nvață urcarea peste lacrimi
chiar şi atunci când trebuie să urci
pe drumul luminat, şi-l urci, şi te usuci…

Fii primul care lasă un comentariu!

Scrie un comentariu!

Adresa ta de email nu va fi publicată


*