Valentin Bălan (Deleni-Iaşi),prins în mrejele poeziei*

A văzut lumina zilei în noaptea de 25 aprilie 1960, la orele 23, în comuna Deleni, Județul Iași, unde a urmat și primele patru clase. După un accident stupid care i-a afectat vederea urmează școala gimnazială la Tîrgu-Frumos. În această perioadă publică primele versuri în revista ”Viața Nouă”.

Intre timp isi susține examenul de admitere la Liceul Sanitar cu profil B.F.T. din Cluj. În perioada clujeana are o intensă colaborare la Radio la emisiunile  patronate de prozatorul Vasile Rebreanu, nepotul  lui Liviu Rebreanu și director al postului de radio. Tot în acest interval de timp, frecventează cenaclul literar al filialei clujene a Uniunii Scriitorilor – “Lucian Blaga”
Urmează și studii  postliceale la București. Se angajează ca asistent medical  BFT la spitalul din Hârlău, Iași.
În 2016 este laureatal Festivalului Pașii Profetului de la Oradea,obţinând locul 1 la secțiunea poezie.
Înregistrează albumul „Peregrin prin imperiul Esterei”,cu poeziile proprii, împreună cu soția sa la un studio din Botoșani, unde își desfășoară activitățile prezente.
Împreună cu Estera,soţia sa, a transformat un vis îndrăzneț într-o frumoasă realitate. Au înființat în cadrul A.N.R. Botoșani un cenaclu de creație literară și muzicală, numit” Lampioane”. O particularitate a acestui cenaclu este că își desfășoară ședințele în diverse locuri neconvenționale: foișorul parcului Mihai Eminescu, la umbră de codru des, lîngă lacul cel albastru etc. Răsplata a venit când la finalul ședințelor s-au  bucurat de aplauzele generoase și dătătoare de încredere ale unui public adhoc.
Aceste activități pentru minte, inimă și literatură ar fi mai sărace în vitalitate și culoare fără aportul cald și creativ al doamnei Carmen Moraru.

Asceză

Va fi pustiu de necuvânt
Pe-ntinsul nopţilor polare.
Vei fi cum eşti, voi fi cum sunt,
Dar cerul nostru va vrea soare.

Pe-altare reci genunchii tăi
Vor tremura în agonie.
Dacă-am fost buni sau am fost răi
Nu-i nimeni pe pământ s-o ştie –
Nici noaptea care poate doare,
Nici frunza ce-o să se usuce!
Zadarnic căutăm cărare
De întâlnire sau răscruce,

Zadarnic căutăm pe cer
O stea crescută din cuvânt –
În suflete e-aproape ger
Şi-aproape ninge pe pământ.

Orgolii

Eram cavalerii a două orgolii,
Purtam spade- ispita și-armuri de zăpadă.
Când ochiul- lumină a-ngenunchiat lângă inima– noapte,
Speriată ai scos stiletul de foc.
În zori de pe coapsa ta dreaptă lipseau trei cuvinte,
Iar pieptul meu sângera amintiri.

Lasă-mă!

Lasă-mă sa-ţi ating frumuseţea!
Să pătrund în irişii-n care ard
Constelaţii întregi de speranţe, vise şi doruri!
Lasă-mă să mă-mbăt de mireasma florilor de cais
Înflorite-n părul tău primăvăratic
Ca o noapte de-april!
Lasă-mă să-ţi cuprind mijlocul statuar!
S-adun în tine
Întreaga armonie astrala!
Lasă-mă să te culc în parfumul exotic
Cules de Baudelaire!
Lasă-mă să te iubesc, dar nu mă lăsa să ţi-o spun!
Nu mă lăsa să te mint, spunând adevărul!
Totul s-ar putea prăbuşi în noi
Ca la un cutremur lăuntric,
Am rămîne goi, ruşinaţi şi străini
De noi înşine şi unul faţă de altul!
Lasă-mă să te iubesc, dar nu mă lăsa să ţi-o spun!

Lamento

Ţi-am adus acest crin
Vinovat de prea mult adevăr!
Bate-l în cuiele dragostei mele!
Va sângera de preamultă iubire,
Dar tu, neştiind nimic din toate acestea,
Vei fredona un şlagăr iubit,
Iar între noi atâta timp va cădea,
Încât când vei vrea să mă cauți,
Pentru tine, iubito,
Aproape voi fi murit!

Acrostih

E noaptea-n care stelele te ning.
Să fiu o stea in palma ta cuminte,
Te-aş lumina c-o torţă de cuvinte…
Eu doar cu poezia te ating!
Rămâi vestala unei mari iubiri,
Aici în templul unicilor miri.

Fii primul care lasă un comentariu!

Scrie un comentariu!

Adresa ta de email nu va fi publicată


*