Estera Bălan (Udeşti-Suceava),Împătimită depoezie*

Note biografice

Estera Bălan (Colesniuc) s-a născut la 1 mai 1967, în comuna Udeşti, Judeţul Suceava, unde a absolvit primele 8 clase. Din acea perioadă datează primele întâlniri cu poezia .
Îşi susţine examenul de admitere la Liceul Sanitar cu profil B.F.T. din Cluj, în perioada în care apar primele tulburări de vedere. În acea perioadă participă la cenaclul literar clujean “Mugurii primăverii”.
Obţine bacalaureatul în 1985 la Arad. Acolo activează la cercul de literatură organizat pentru toţi liceenii oraşului, apoi urmează studii postliceale la Bucureşti.
Se angajează în Botoşani ca asistentă medicalăla Spitalul de Urgenţă.
Scrie mai mult pentru sine şi câteodată dedicaţii pentru cei apropiaţi. Creaţiile îi apar în revistele A.N.R. cu doar câteva excepţii.
În 2007 ocupă locul întâi la festivalul Paşii Profetului, secţiunea poezie. În 2008 este nominalizată la Gala Valorilor Feminine botoşănene. Înregistrează la Botoşani două albume de poezie din lirica mai multor poeţi şi un al treilea album împreună cu Valentin Bălan, devenit între timp partener de viaţă, cuprinzând poeziile acestuia. Recitările au apărut la radio şi T.V.
Împreună cu soțul său și cu Carmen Moraru, excelent jurnalist și referent cultural, inițiază și susţine cenaclul ” Lampioane”, unde nevăzătorii botoșăneni, în special tineri, își pot prezenta creațiile artistice de orice fel.
Întâlnirile cu poezia se repetă cu neregularităţi în timp şi loc, uneori cu surprize.

Nuntă

Struguri plumburii au curs în vii,
Ca doi miri în ceasul tainei sfinte.
Şi dup’a orânduirii firi,
Bruma dalbă le-a ţesut veşminte.

Noi i-am cununat în templul toamnei,
Într-un rit edenic şi regal.
Cetini arse lăcrimau tamâie
Pe altarul nunţii de opal.

A fost râu de- ambrozii în pocale,
Pat de chihlimbar sub nuci răzleţi
Şi-a înnobilat întreaga vale,
Vraja acelei nunţi între poeţi.

Epilog

Să mă ţii de mână ca noaptea de lesă,
Când în noi începe iubirea inversă,
Iar verdele e dulce alin,
În mână se stinge al frunzei suspin.

Strivită, iubirea se scurge-npotire
Si plânge în păsări ecou de iubire,
Mi-e liniştea căzută sub pleoape.
Mă ţine în braţe de tine aproape!

Se-ascunde în palmă un zvon de final,
Sărutul se sparge în ţăndări de mal,
Tărâmul din mine cu iz hibernal
Mă duce tăcută spre alt areal.

Rondelul bobului de grâu

Un imn pentru bobul ucis
Îngînă visele pâinii.
Picură geana luminii
Linişte pe-un zâmbet apus.

Secerători răsfiră în mâini
Pletele verii blonde închis.
Un imn pentru bobul ucis
Îngînă visele pâinii.

Fuioare de jar au încins
Rubine pe frunte de timp.
Iubirea se mistuie-n nimb.
Şi îngerii-n lire-au aprins

Un imn pentru bobul ucis.

Rondelul florii de cais

Plângea lumina stelară,
Pe obrazul florii de cais.
Tu, erai un Orion în vis,
Eu, numai o stea polară.

Înger rătăcit de Paradis,
Simfonie dulce-amară,
Plângea lumina stelară
Pe obrazul florii de cais.

Disonanţa începea să doară,
Rezonând în ramuri de caişi
Şi plesnind în mugurii proscrişi,
De acea iubire selenară.

Plângea lumina stelară…

Rondel marin

Lăcrimau pe harpe şi viori,
Albatroşi în palid strai de-apus,
Când lucirea mării ne-a sedus
Cu un vals de taine si fiori.

Lebede-n salbe de nuferi
Mai decernau tăcerii un plus.
Lăcrimau pe harpe şi viori
Albatroşi în palid strai de-apus.

Pe nisipul invadat de alge
Paşii se ştergeau aşa uşor…
Valuri, păsări şi catarge,
Sărutând ţărmul poemelor,

Lăcrimau pe harpe şi viori.

Acrostih

Văluresc acorduri de poem,
Alintând un tarîm nestemat.
Lira arde-n sărut ne-ntinat,
Exalând iubire de poet.
Năiada cu-al ei mag peregrin,
Tulbură solfegii de tăceri,
Irizând pe game de mister,
Note tandre dinspre Lohengrin.

Cântec

Când primăvara aduce în mine prinos,
Cu jertfiri şi-nnoiri pe altare,
Eu înfloresc în tine frumos
Ca un sărut arzând în felinare.

Te chem lângă şoapta din templul străvechi
Să-ngenunchem tăcerea-nsărut,
Să curgem în fiorul întâii perechi
Ascultând cântările din templul cărunt

Fii primul care lasă un comentariu!

Scrie un comentariu!

Adresa ta de email nu va fi publicată


*