Nevoia de Eminescu

Cu ocazia celebrării Poetului Naţional (167 ani de la naştere), joi 10 ianuarie 2017, în sala „Ars Nova” a Centrului Cultural Piteşti, poeta Denisa Popescu arăta că „nicicând până acum, în ultimul sfert de veac, noi, românii, nu am avut mai multă nevoie de Eminescu. Trăim vremuri tulburi, trăim boala de început de secol XXI, care este un amestec între frică, alienare şi nefericire, o boală căreia nu i s-a găsit numele…” Distinsa vorbitoare şi-a susţinut afirmaţia cu argumente vizând tendinţele actuale de deformare a noţiunilor de limbă, de istorie, de popor. De pildă, peste Prut, românii sunt socotiţi de gurile necunoscătoare ale istoriei, „una dintre etnii, unde sunt şi găgăuzi, şi ruşi, şi ucranieni, şi turci, care se războiesc împotriva ideii de a fi conduşi de minoritatea română. Aşa că modele, mituri precum Mihai Eminescu sunt mai mult decât necesare la ora aceasta. Ele trebuie să înceapă să funcţioneze în regim de urgenţă”.

Fără îndoială, incisivul gazetar, exemplu de demnitate publicistică, apărător al ideii de unitate, siguranţă şi securitate naţională, ar pune și astăzi pe hârtie principiile sale despre politica și economia țării, abordând teme serioase în contextul evenimentelor de politică internă și externă, criticându-i pe vremelnicii cârmuitori ai destinelor noastre de trădare a interesului naţional, îmbogăţindu-se prin fraudă și înșelăciune, prin corupție, trafic de influiență, șantaj, deturnări de fonduri, retrocedări frauduloase de clădiri și terenuri, contracte cu statul, golindu-i bugetul, însușindu-și salarii, îndemnizații și sporuri bănești fără justificare. Pe toți politicienii încărcați de lăcomie , i-ar numi „niște mișei”, lipsiți de scrupule, care „strâng averi de lux din sudoarea prostitului popor”.
”Nu lefuri nemeritate, nu vile și mașini de lux, nu plimbări peste mări și țări pe bani publici vi se cuvin, ci imputarea, răspunderea pentru cât de înapoiate au ajuns economia industrială și agrară, sănătatea, învățământul, educația, pentru cât necaz e în sufletul bietului român căruia nici boii nu-i trag, și tot dă îndărăt ca racul”, s-ar adresa incisivul gazetar celor care „numai banul îl vânează şi câştigul fără muncă”.
Voi nu aveți onoarea de a vă înșela, voi știți foarte bine că serviciile ce le aduceți societății nu fac doi bani, de vreme ce se soldează cu pagubă, și cu toate acestea nu vi-i rușine să vă creați pentru aceste pretinse servicii retribuțiuni nemaipomenit de mari. Tot ce luați voi în plus peste ceea ce fac în adevăr prețioasele voastre servicii se repărtește asupra locuitorilor țării, cu atât se diminuează greutatea pâinii săracului și de-aceea (…) mizeria se urcă în orașe și la țară, din cauză că pentru munca națională ce vă întreține nu restituiți nici un echivalent”.
În zilele noastre, Eminescu nu i-ar cruța nici pe cei vinovați de subminarea economiei naționale prin transformarea întreprinderilor industriale în mormane de fier vechi, dar nici pe jefuitorii fondului forestier, pe mafioţi şi pe trădătorii interesului celor mulţi. Dar, cum adevărul doare, iar dreptatea e îngrădită, poetul ar atrage ura celor ce se regăsesc în strigătul său, în special a celor aflați în ancheta organelor de urmărire penală și a instanțelor de judecată
Iubitorii artei literare identifică numele Poetului, cu frumusețea sentimentelor față de credința, tradițiile și obiceiurile strămoșești, cuvântul lui înseamnând istorie, religie, filozofie, sociologie, iubire față de tot ceea ce aparține pământului românesc. Dacă în poezie ne regăsim propriile sentimente de iubire, de dor și de melancolie, simțindu-ne atrași și de fantastica-i proză, în curajoasa-i publicistică triumfă dreptatea gazetarului, atent la toate evenimentele social-politice ale ţării.
„Stilul articolelor lui Eminesc n-avea nimic din banalitatea şi improvizaţia gazetărească”, afirma Ilustrul critc G. Călinescu. „Poetul, om cu principii politico-economice şi cultură filozofică, punea pe hărtie o doctrină organică ce s-a dovedit statornică”.
Statornică a rămas şi recunoştinţa noastră faţă de poetul şi publicistul Mihai Eminescu. Şi încă avem nevoie de el mai mult ca oricând! Să-i fie auzit glasul împotriva a tot ceea ce dăunează societăţii în care trăim, să-l cosiderăm contemporanul nostru, bucurându-ne de lumina cuvântului din întreaga-i creație literară.

Gheorghe Mohor

Îmi placeVezi mai multe reacţii

Comenteaz

2 Comments

  1. Frumoasă si la obiect expunerea d-lui Gheorghe Mohor!
    As vrea sa-l felicit pe d-nul Marin Toma pentru ideea si osteneala de a crea acest sait unde se intâlnesc nume valoroase si creatiile lor.
    Succes tuturor si inspiratie!

  2. Mă bucură nespus faptul că s-a reusit editarea on-line a acestei reviste frumoase, susținută din toată inima de maestrul Toma Marin. Mă bucur nespus să constat că spiritul eminescian nu moare, că poetii si scriitorii actuali isi fac un crez din promovarea valorilor nationale ale literaturii romane. Mult succes revistei, mult succes, tuturor !

Scrie un comentariu!

Adresa ta de email nu va fi publicată


*