antologia-Deschide-mi dorule poarta

Ella Blue (real Alexandra Tănase- Cojocaru) este născută
la 9 august 1957 în Cornăţelu, jud. Dâmboviţa.A urmat liceul la Târgovişte şi a absolvit Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila”, din Bucureşti promoţia 1984, în prezent fiind medic de familie în Bucureşti.Frecventează cenaclurile literare bucureştene: „Orpheon”,Cuget liber (Mihail Grămescu”),Ion Rotaru”.A publicat (începând cu 2010)poezii în revistele:Amprentele sufletului,Dor de dor, E-creator, Ante Portas, Taifas literar, Revista romana de versuri si proza .Este prezentă în antologiile: Cronopedia (2010 debut);Priveşte, visând, iubito! (2014); În aşteptarea sărutului promis (2014); Pe aleea cuvintelor (2015); Preludiul unui vis de toamnă (2015);Antologie romano-italiană (2016); Antologie română-italiană- portugheză (2016); A debutat cu volumul Silabe albastre (poezii) 2014. In 2016 apare volumul “Liniştea dintre nelinişti”

Rugă pentru iubire

Şi clipa vrea să-mi ceară socoteală
Cum am trăit, nesocotind secunde.
Nu-i timp în care eu mă pot ascunde,
Încerc o rugă, plină de sfială.

Mă iartă, Doamne, c-am dormit prin veacuri
Cu ore de-mprumut m-am îmbrăcat.
Iubeam iubirea fără de păcat
In vis tot mai speram să fie leacuri.

Am irosit atâtea taine sfinte,
Iubirii încercând să-i aflu taina.
Un suflet pur, în ghimpi găsit-a haina.
Cu nori în suflet, azi, te rog fierbinte:

Mă iartă c-am trăit nevrednicie
Când îmi doream doar vrednică să fiu
Eu, fir de stea, pieire în pustiu
Ce-ar fi dorit iubirii veşnicie.

Scrisori de iubire

Adu-mi aminte cum începe zborul
Prin care timp redecorăm aripa,
În care viaţă ne ajunge clipa
Din care gând ne întregim decorul.

Adu-mi aminte, norii-s trecători.
Un cer albastru vom trezi mereu,
Pictat ades cu stropi de curcubeu,
Dacă vom şti să retrăim în zori.

Ţi-aduc aminte, rătăcim destine
Când sufletul ne cheamă înapoi.
Albastru-i trist şi îngerii din noi,
Picaj vremelnic, bântuind ruine.

Să nu te-ntuneci de mă pierzi vreodată,
Voi fi un punct pe hartă, într-un timp.
Tu, caută iubirii anotimp,
Un eu şi tu, o dragoste curată.

Rugă pentru iubire

Şi clipa vrea să-mi ceară socoteală
Cum am trăit, nesocotind secunde.
Nu-i timp în care eu mă pot ascunde,
Încerc o rugă, plină de sfială.

Mă iartă, Doamne, c-am dormit prin veacuri
Cu ore de-mprumut m-am îmbrăcat.
Iubeam iubirea fără de păcat
In vis tot mai speram să fie leacuri.

Am irosit atâtea taine sfinte,
Iubirii încercând să-i aflu taina.
Un suflet pur, în ghimpi găsit-a haina.
Cu nori în suflet, azi, te rog fierbinte:

Mă iartă c-am trăit nevrednicie
Când îmi doream doar vrednică să fiu
Eu, fir de stea, pieire în pustiu
Ce-ar fi dorit iubirii veşnicie.

În loc de sonet – iubire

mi-e lună, cu dor şoptind peste ape
armura albastră mi-e capăt de cer
mi-e sufletul plin şi mult mai încape
tu adu-mi, iubire, al vieţii mister

mi-e pace cu tine şi zbucium mai sunt
furtuna mai naşte şi azi curcubeu
silabe albastre renasc în cuvânt
ne suntem poeme sortite, mereu

prin patimi am curs ne-ntrebaţi de destin
în palide nopţi, cerând alinarea
în braţe străine, într-o cupă cu vin
uitând că ne suntem, eu valul, tu marea

mi-e şoaptă cu tine întreg univers
hai, vino din nou şi mă leagănă-n vers

Suflet- pereche

Probabil că în viaţa asta
E prea târziu
Să mai vin
Ai explorat atâtea adâncuri
Până să-ţi afli ţărmul
Şi ai secat
Atâtea mări de lacrimi
Nici norii n-au putut să-ţi afle urma
Când vânturau pământul
Doar gândul
Te-a atins
Dar voi veni
Lasă-mi cheia
Sub ghiveciul cu stele
Din visele noastre

Călătorie

La fereastra unui tren
Pierdute năluci
Întâmpină clipe nenăscute
E cald înăuntru
Retina pluteşte între incertitudini
Nu am bagaje
Călătoresc fără inhibiţii
Aripile copacilor se sfiesc să mă atingă
Îmi umezesc verde ochii şi zboară
Arar şuier prelung
Înfăşoară timpanul sau
Poate fereastra unui tren
Adună toate nălucile părăsite
În ultima gară
Călător printre iluzii
mi-am îmbarcat cuvintele
în trenul acela
plin cu singurătate
peronul era pustiu
doar câteva amintiri
treceau fugar
aburind lentilele
nu mi-a cerut nimeni bilet
controlorul lipsea
şi el se rătăcise
printre atâtea tăceri

Ploaia cu Iubire

Şi dacă Dumnezeu ar veni pe Pământ
Arătând cu degete incandescente
Către noi
Păcătoşii
Am privi către cer
Implorând
Ploaie
Şi dacă ne-ar trimite ploaie de foc
Am privi către cer
Implorând
Lumina
Stau şi mă întreb
Cu Iubirea
Ce faci Doamne
Toţi cer apă
Îndurare
Ştergere de păcate
Eu Îţi cer să aduci odată
Ploaia demult promisă
Ploaia cu Iubire

Dacă…

Dacă tu ai fi vrut să mă naşti în poem,
Mai presus de cuvinte, aproape de nori,
Ţi-aş fi spus că în suflet îmi cântă viori
Şi doresc dezlegarea din vechiul blestem.

Dacă sufletul tău m-a visat în culori,
Între veghe şi somn rătăcind pe ascuns,
Unde visul e taină şi dor nepătruns,
Ai fi stat să-mi săruţi primăvara în zori.

De-aş fi fost curcubeu, răsărit între ploi,
Cum spuneai deseori, sărutând depărtarea,
Ne-am fi fost infinit, eu nisipul, tu marea,
Învelindu-ne tandru cu iubirea din noi.

Dar n-ai fost, nu ne-am fost, nici măcar o silabă,
Un poem fără rost, scris de valuri în grabă.

În loc de la revedere

când am plecat
ţi-am strecurat
o bucăţică din sufletul meu
în buzunarul de la piept
nici nu ştiai că este acolo
l-ai descoperit abia dimineaţă
încă nu apăruse soarele
când ţi-ai îmbrăcat cămaşa
s-a făcut lumină

Nezborul

Ne întrecem cu vântul
Rătăciţi pe cărări de dor
Care zboară mai sus
Cui îi e greu să atingă pământul
Cine să ia lestul
Cum să atingi norii
Cu aripi pline de noroi
Cum să stai sub vânt
În arşiţa inimii
Să ţipi necuvinte
Să muşti întunericul
Sperând să dai de lumină
Mi-ar prinde bine un pescăruş
Să mă înveţe
Nezborul

Poem neterminat

s-au adunat atâtea nerostiri
în fraza întreruptă de destin
s-au sfărâmat netrainice zidiri
cum urma apei în pahar cu vin

de n-am ştiut să pun silaba lipsă
într-un poem ce se voia peren
să nu întrebi ce vremuri cu eclipsă
au traversat fragilul meu eden

am fost cândva o singură silabă
o împărţeam şi ne era de-ajuns
fără culori un curcubeu în grabă
picta din lacrimi singurul răspuns

să ne mai scriem când ne dor cuvinte
suntem poem şi sufletul nu minte

2 Comments

Scrie un comentariu!

Adresa ta de email nu va fi publicată


*